Eveniment

Datoria externă a scăzut cu peste 10 mld. euro în doi ani, sub 60% din PIB

Datoria externă a scăzut cu peste 10 mld. euro în doi...

Autor: Claudia Medrega

16.06.2015, 00:07 10416

Datoria externă totală, care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată, a făcut un pas înapoi după creşterea înregistrată în anii de criză, coborând în aprilie la 92,3 miliarde de euro.

Soldul datoriei externe este mai mic cu 10 miliarde de euro faţă de vârful din aceeaşi lună din 2013, de 102,7 miliarde de euro, coborând sub pragul de 60% din PIB. Statul este dator străinilor peste 30 miliarde de euro, iar băncile şi companiile private cu circa 60 mld. euro.

Datoria externă rămâne încă departe de nivelul existent când a început criza economică mondială. În decembrie 2008, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro. În urmă cu 10 ani datoria externă totală era de doar 21 mld. euro. Reducerea datoriei externe a venit pe fondul ajustărilor din sectorul privat, care şi-a plătit datoriile, dar şi ca o consecinţă a diminuării deficitului bugetar şi a rambursării unor sume importante (peste 60%) din împrumutul uri­aş luat de stat de la finanţatorii externi în 2009. Partea pozitivă este legată de reducerea datoriei private faţă de străinătate.

„Scăderea datoriei externe a României este o consecinţă a evoluţiilor atât din sectorul privat, cât şi din cel public. În ceea ce priveşte sectorul privat, am fost martorii unui proces de scădere a gradului de îndatorare a firmelor şi persoanelor“, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.

Din datoria externă suplimentară acumulată în criză, statul este responsabil de cea mai mare parte. Altfel spus, cei mai mulţi bani noi din exterior care au mai venit în România au fost împrumutaţi de către stat, iar firmele private şi băncile cel mult şi-au reînnoit liniile de finanţare.

În primăvara anului 2013 datoria externă totală a depăşit pragul de 100 mld. de euro, ajungând la aproximativ 70% din PIB, evoluţia fiind influenţată în principal de majorarea datoriei externe a statului pe termen mediu şi lung.

Ponderea datoriei externe totale în PIB se va reduce spre 50% în 2017, nivel apropiat de cel de dinainte de declanşarea crizei, potrivit unui raport al Băncii Transilvania semnat de Andrei Rădulescu, senior analist.

În ultimii ani băncile străine au redus finanţările pe piaţa locală, fenomen legat de aşa-numitul proces de dezintermediere la care au apelat băncile europene pentru diminuarea necesarului de capital. Datoria externă pe segmentul băncilor a fost în scădere în ultimii ani, în special cea pe termen scurt.

„Cele mai mari scăderi au fost legate de îndatorarea în valută, susţinută de bănci mai ales prin linii de finanţare externe a căror reînnoire nu a mai fost necesară. În plus, este de aşteptat ca o parte din rezervele minime obligatorii în valută eliberate de BNR să fi fost utilizate la rambursarea datoriei externe a băncilor“, mai spune Crăciun.

La nivelul sectorului public, deficitul bugetar a fost ajustat puternic în ultimii ani. Un lucru pozitiv este şi faptul că datoria aferentă împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional, ca o componentă a datoriei publice, a fost restituită aproape integral. Din împrumutul de la FMI, de aproximativ 12 mld. euro, a mai rămas de restituit de către BNR echivalentul a aproximativ 1 mld. euro, ultima plată urmând să fie făcută la începutul anului 2016. În acest an a demarat şi plata sumelor împrumutate de la Comisia Europeană. Ministerul Finanţelor a rambursat prima tranşă, de 1,5 mld. euro, din împrumutul luat în 2009 de la CE, reprezentând aproximativ jumătate din deficitul bugetar pentru întreg anul 2015.

„Deficitul bugetar scăzut a micşorat nevoile de finanţare ale statului român, care a şi rambursat o parte din împrumuturile atrase de la instituţiile internaţionale“, susţine economistul-şef al BCR.

Ministerul Finanţelor mai trebuie să plătească în perioada 2016-2023 aproape 5 mld. euro în contul împrumuturilor luate în 2009, la începutul crizei economice mondiale, de la Comisia Europeană şi Banca Mondială. Dobânzile şi comisioanele ataşate împrumuturilor externe care trebuie achitate în următorii opt ani se ridică la aproximativ 500 mil. euro.

La sfârşitul lui 2008 datoria externă asumată de guvern era de sub 11 mld. euro, reprezentând mai puţin de 15% din datoria totală, iar apoi s-a îndreptat spre 30% din datoria externă totală. Evoluţia a fost influenţată de împrumutului record de aproape 20 mld. euro contractat începând cu anul 2009 de România de la finanţatorii externi.

 

Cum a evoluat datoria pe termen scurt

Datoria externă pe termen scurt, principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul anului 2008, a ajuns la 20 mld. euro, reprezentând 21,7% din datoria externă totală. Soldul datoriei pe termen scurt este cu 4 mld. euro sub maximul înregistrat în 2008, de 24 mld. euro.

Datoria externă pe termen scurt - cea mai periculoasă în contextul instabilităţii pieţelor financiare externe - reprezintă împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private care trebuie returnate în următoarele 12 luni.

Dacă în 2008 datoria externă pe termen scurt creştea în principal ca urmare a liniilor de finanţare atrase de sectorul bancar, din 2009 îndatorarea externă s-a mutat de pe traiectoria sectorului privat la nivelul sectorului guvernamental.

Deşi în scădere, o mare parte a datoriei externe pe termen scurt rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cotă de piaţă.

Datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezinte 66% din rezerva valutară a BNR, care oscilează în jurul a 30 mld. euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este foarte departe de vârful de aproximativ 90%, atins în noiembrie 2008, când analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu i-a speriat atunci pe investitori, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO