Ministerul Finanţelor se împrumută în lei la un cost cu două puncte procentuale peste randamentul plătit de statul polonez pentru obligaţiunile în zloţi, deşi cele două ţări au acelaşi necesar de finanţare raportat la mărimea economiei, iar noi stăm mai bine decât polonezii la deficitul bugetar.
Dobânda plătită de statul român la ultima licitaţie cu obligaţiuni pe cinci ani a crescut uşor, până la 5,2% pe an, în timp ce polonezii reuşesc să se împrumute în zloţi la 3,3% pe an. Diferenţa de dobândă se menţine la două puncte procentuale şi la scadenţe mai scurte.
„Diferenţa de randament la titlurile pe termen scurt este influenţată de nivelul inflaţiei, dar la titlurile pe termen lung teoria convergenţei spune că randamentele ar trebui să fie relativ egale. Faptul că există această diferenţă şi la titlurile pe termen lung ţine într-o anumită măsură şi de politica monetară. BNR ar avea spaţiu să reducă dobânda-cheie cu un punct procentual dacă ar lăsa cursul de schimb liber“, consideră analistul financiar Florin Cîţu.
Banca centrală a Poloniei a coborât în criză dobânda de politică monetară la 2,75% pe an, în timp ce dobânda-cheie la lei a fost îngheţată de BNR la 5,25% din mai 2012.
BNR a semnalat totuşi că intenţionează să reia ciclul de relaxare a politicii monetare, iar analiştii prognozează o tăiere a dobânzii-cheie chiar de luna viitoare.
Calculele acestora ar putea fi date însă peste cap de creşterea presiunilor pe cursul de schimb din ultimele săptămâni. Leul a pierdut aproape cinci puncte procentuale în faţa euro de la începutul lunii iunie după ce străinii şi-au lichitat poziţiile de pe piaţa titlurilor de stat în lei, ceea ce a dus la creşterea cererii de valută.
„BNR are două obiective şi anume controlul inflaţiei şi al cursului de schimb, iar deprecierea recentă a leului creează însă anumite probleme pentru că banca centrală ar trebui să intervină mai mult pe piaţă pentru a apăra cursul“, afirmă Cîţu.
Inflaţia anuală a atins 5,3% la sfârşitul lunii mai, dar prognozele băncii centrale şi ale analiştilor indică o scădere a presiunilor pe preţuri în a doua parte a anului. Nivelul inflaţiei depinde însă şi de evoluţia cursului de schimb, în contextul în care multe preţuri sunt exprimate în euro. Polonia, unde inflaţia anuală a fost de 0,5% în luna mai, nu are această problemă, în condiţiile în care economia este mult mai puţin euroizată.
România şi Polonia au acelaşi nivel al necesarului de finanţare pentru 2013, de circa 12% din Produsul Intern Brut (PIB). Aceasta înseamnă în cazul României un necesar de finanţare de echivalentul a 17 mld. euro. La acest nivel, două puncte procentuale în plus la randamentul plătit pentru vânzarea de titluri de stat înseamnă cheltuieli suplimentare cu dobânzile de 300-350 mil. euro.
Diferenţa mare între dobânzile plătite de cele două state este paradoxală şi în contextul în care România nu este percepută de investitori ca fiind mult mai riscantă decât Polonia. Costul asigurării cu riscul de default al României este de circa 190 de puncte de bază (1,9 puncte procentuale), în timp ce în Polonia costul este cu circa un punct procentual mai jos. Din punct de vedere al deficitului bugetar, România stă mai bine cu un deficit de 2,1% din PIB estimat pentru anul acesta, faţă de 3,4% în cazul Poloniei.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
