Discriminarea pe criterii de vârstă, lipsa candidaţilor calificaţi pe anumite meserii şi a unor politici de creare de noi locuri de muncă au fost principalele cauze care au condus la o rată scăzută a ocupării în România, dar şi la existenţa unor anomalii pe piaţa muncii.
"Există o anomalie în societate. Dacă în Austria se merge foarte mult pe pregătirea de personal calificat (70% din cei care intră pe piaţa muncii au o calificare, iar restul de 30% au studii superioare), în România raportul este invers. Cum să asimileze piaţa numai absolvenţi de studii superioare, ca să nu mai vorbim şi de calitatea pregătirii lor? Ar trebui echilibrată această proporţie, în aşa fel încât să fie pregătiţi, cu diplome recunoscute, strungari, patiseri, tapiţeri, care să aibă o calificare recunoscută şi astfel să se încurajeze mobilitatea forţei de muncă. S-au pierdut oamenii calificaţi pe meserii. Cu ei, piaţa nu ar mai fi sufocată de oameni care îşi caută un loc de muncă, pentru că aceştia îşi vor găsi un culoar", este de părere doctorul în economie Adina Mihăilescu, care lucrează în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române.
Politica dusă până acum de guverne nu a fost orientată către dezvoltarea unor politici de ocupare, s-au făcut restructurări ca urmare a conversiei României de la economia socialistă la economia de piaţă şi a procesului de aderare la Uniunea Europeană, fără a avea un plan, o viziune de viitor, crede Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale "Cartel Alfa".
"Rezultatul a fost o reducere foarte drastică a numărului de angajaţi din sectorul economic, de la 4,2 milioane de lucrători în '90 la circa 1,1 milioane în 2010. La aceasta se adaugă un proces de restructurare şi în sistemul bugetar, în mare parte nejustificat şi bazat pe o logică de austeritate (reducerea de la 9,2% din PIB a cheltuielilor cu salariile bugetarilor până la 7% din PIB), fără a avea infrastructură şi dezvoltarea serviciilor din Vest cu care le comparăm", explică Hossu. El a mai spus că la aceasta se mai adaugă şi politica de menţinere a salariului minim la valori scăzute, nejustificate nici de productivitate, nici de puterea de cumpărare, pe ideea că se vor dezvolta locurile de muncă.
"Rezultat a fost complet negativ, inclusiv în perioada de criză, care a dezvoltat frauda fiscală pe piaţa muncii", mai spune el.
De altfel, la un an de la intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, economia nu a reuşit să recupereze decât 100.000 de locuri de muncă din cele peste 650.000 de joburi pierdute în perioada crizei. În continuare însă, unu din trei angajaţi români lucrează fără forme legale, iar evaziunea fiscală rezultată din neplata impozitelor şi a contribuţiilor sociale costă economia peste 2,7 miliarde de euro pe an, potrivit estimărilor ZF.
Pe de altă parte, deşi discriminarea pe criterii de vârstă este unul dintre cele mai dezbătute subiecte la nivel european, angajatorii - chiar dacă nu scriu în anunţurile de angajare - recrutează în special angajaţi tineri.
"Am încercat să mă angajez ca măcelar în Olanda, însă mi-au spus că nu angajează persoane care au peste 45 de ani, sunt foarte stricţi din acest punct de vedere. Vreau să-mi schimb locul de muncă de mai bine de un an şi nu reuşesc să mă angajez în altă parte din cauza vârstei, iar acest lucru s-a întâmplat şi cu angajatorii din ţară, nu numai cu străinii", a spus Maria M., 47 de ani, care lucrează ca tranşator într-o fabrică de conserve.
Pe de altă parte, unele companii se consideră îndreptăţite să angajeze mai mult tineri, pentru că investesc în programe de formare şi îi pot fideliza mai uşor.
"Firmele tind să angajeze mai mult tineri, pentru că îi formează, îi trimit la programe de instruire, după care îi «securizează» cu contracte de 5-7 ani pentru a se asigura că îşi vor recupera investiţia. Şi un om de 45 de ani poate fi instruit prin programe de training, însă acesta având o experienţă mai mare în câmpul muncii, este posibil să nu fie de acord cu anumite lucruri impuse de companie. De multe ori, ideile deranjează, de aceea angajatorii preferă tinerii. Pe de altă parte, tinerii de 35 de ani pot lucra pentru o perioadă mai lungă de timp în companie, pe când un angajat de 50 de ani nu", a mai spus Adina Mihăilescu.
Din '90 până în prezent, economia a pierdut patru milioane de locuri de muncă, o parte dintre foştii salariaţi au plecat în străinătate, o parte au intrat în şomaj, unii nu lucrează, iar alţii muncesc fără forme legale.
"Lipsa de preocupare de creare de locuri de muncă, lipsa de programe majore care să permită dezvoltarea economiei pe orizontală, încurajările clasei politice că în România nu se pot crea locuri de muncă, a dus la această realitate. Realitatea este dublată şi de un număr de peste 2,5 milioane de români care sunt în spaţiul UE, în special în ţările latine, şi care sunt exploataţi ca nişte sclavi moderni, consideraţi în mare parte nişte paria", mai spune Hossu.
El a mai explicat că, până acum, comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, Românua nu a prioritizat păstrarea locurilor de muncă, iar faptul că programele finanţate din fonduri europene sunt neorientate şi nu sunt evaluate după numărul locuri de muncă nou create arată lipsa de interes.
"Programul Naţional de Ocupare (la care lucrează în prezent Ministerul Muncii - n.red.) arată acelaşi dezinteres, aceeaşi mentalitate comunistă de a pune ceva pe hârtie, fără să reprezinte ceva concret şi util", mai spune Hossu.
Dacă în 1990 în România existau 8,1 milioane de salariaţi şi 3,6 milioane de pensionari, raportul s-a inversat dramatic în ultimii 20 de ani. În prezent există 5,3 milioane de pensionari şi 4,2 milioane de salariaţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
