Economiştii români au bifat încă o dezbatere. Noul model de creştere economică rămâne o enigmă

6 dec 2010 Ziarul Financiar

De când România a intrat în criză, în octombrie 2008, economişti care se află de aproape 20 de ani în solda statului român afirmă că este nevoie de un "nou model" de creştere economică. Însă noul model de creştere economică sustenabilă pentru România continuă să fie o enigmă şi rămâne una dintre provocările şi temele nesfârşite de discuţie la doi ani de la declanşarea crizei.

Mai mult, România riscă să nu iasă din recesiune nici în 2011, an în care iarăşi se va discuta probabil la fel despre acest nou model mult-aşteptat. Experţi din banca centrală şi analişti, oameni care domină dezbaterile despre macro-economie din societatea românească de peste 15 ani, au analizat ieri la BNR raportul Bruegel (denumit după numele unui institut de cercetare independent de la Bruxelles), la a cărei elaborare a participat şi profesorul Daniel Dăianu. Raportulcompară modelele de dezvoltare din regiune de dinainte de criză cu situaţia unor state similare din Asia şi America Latină şi examinează impactul crizei asupra statelor din centrul, estul şi sud-estul Europei.

Deşi nu este clar cum va arăta noul model de creştere economică pentru România, una dintre concluziile discuţiilor este că o creştere bazată pe consum realizat pe intrări masive de capital şi pe datorie, cum a avut România în ultimii ani, nu mai este o soluţie viabilă având în vedere scepticismul investitorilor străini în a finanţa ţări care trăiesc pe datorie. "Modelul anterior de creştere economică bazat pe consum şi intrări masive de capital nu este sustenabil. Trebuie alt model axat pe creşterea investiţiilor în economie şi stimularea exporturilor. Ar trebui încurajate investiţiile de portofoliu şi prin sprijinirea Bursei de Valori şi prin emisiunea de obligaţiuni corporatiste şi guvernamentale pe pieţele europene. Este foarte important să avem un buget în care să se ajungă la reducerea cheltuielilor de consum şi creşterea cheltuielilor de investiţii", a spus Melania Hăncilă, economistul-şef al Volksbank.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, con­sideră că de la raportul Bruegel vor porni dezbateri intense privind viitorul model de dezvoltare al ţărilor europene, chiar dacă nu oferă soluţii sau previziuni exacte, ceea ce ar fi, de altfel, "o aroganţă umană supremă".

O parte dintre statele din regiune, inclusiv România, au înregistrat creşteri economice ridicate şi datorită voinţei politice şi a populaţiei de a reduce numărul de ani în care se realizează procesul de convergenţă, pentru ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate, în opinia economistului-şef al BNR, Valentin Lazea.
La rândul lui, Florin Pogonaru, preşe­dintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, a afirmat că modelul de creştere al României s-a bazat pe procesul de convergenţă. "Motorul principal de creştere pentru noi a fost procesul de convergenţă. Ce sesizăm în mediul de afaceri este că după criză procesul de convergenţă a slăbit în forţă şi suntem în situaţia în care nu mai suntem traşi spre UE. Avem de-a face cu o Uniune care are propriile probleme de rezolvat şi toţi cei care sunt marginali şi şi-au bazat procesul de creştere pe convergenţă vor avea de suferit în perioada următoare." El a avertizat cu privire la reluarea vechilor obiceiuri privind investiţiile în sectorul imobiliar, în contextul în care românii caută active care să îi protejeze de inflaţie, şi în lanţuri de retail.

În ceea ce priveşte rolul jucat de creditare în dezvoltarea economiilor, Dăianu a spus că expansiunea creditului a contribuit şi la rate înalte de creştere economică, dar a creat şi vulnerabilităţi economiilor.
"Există un moment în dezvoltarea unor ţări când, din anumite cauze, sunt privite ca noii «tigri». Inevitabil cresc influxurile de capital, care antrenează creşterea excesivă a creditului şi apariţia unor baloane care duc la acelaşi efect mai devreme sau mai târziu", a spus şi analistul Aurelian Dochia.

În acest context, a fost adusă în discuţie alternativa impunerii la nivel internaţional sau măcar regional a anumitor mecanisme care să limiteze creditele în valută. Dăianu a amintit însă că dacă se acceptă libertatea totală a capitalului, atunci trebuie să se accepte şi creditarea în valută. "Poţi să încerci prin fiscalitate să faci ceva, aşa cum poţi să încerci să orientezi resurse, dar nu poţi să interzici pentru că în momentul acela nu mai vorbim de libertatea totală de mişcare a capitalului."

În viziunea lui Dăianu eliminarea risipei şi a deturnărilor de fonduri ar face ca efectul cheltuielilor publice să fie mult mai amplu în economie şi consolidarea fiscală să nu apară atât de prociclică în contextul crizei şi al restrângerii creditului către mediul privat. Astfel, dacă România ar reuşi să absoarbă fonduri europene, reprezentând 3-4 % din PIB, va putea evita prociclicitatea consolidării fiscale. Deşi este de acord că printr-o consolidare fiscală puternică într-o perioadă de restrângere a intermedierii financiare "poţi să omori economia", Dăianu crede că fără un efort de consolidare pieţele vor reacţiona negativ, iar finanţarea deficitelor devine imposibilă.