Companiile locale au început să folosească din ce în ce mai multe softuri pentru a-şi eficientiza activitatea şi pentru a livra produse şi servicii cu valoare adăugată mai mare, însă în ceea ce priveşte taxarea situaţia este departe de realitatea din economia privată.
„O administraţie fiscală modernă este o entitate care îţi livrează toate informaţiile şi care te supraveghează în detaliu fără să te deranjeze, cu ajutorul digitalizării. Este necesară informatizarea ANAF, pentru că anual 40% dintre plicurile trimise de ANAF către contribuabili se întorc, ceea ce înseamnă un cost total de 10 milioane de euro“, a spus Dragoş Doroş, director, Tax, în cadrul firmei de audit şi consultanţă KPMG, în cadrul evenimentului organizat ieri de KPMG în parteneriat cu ZF „Cum va modela economia digitală fiscalitatea?“. El a spus că patru din zece plicuri trimise de Fisc către firme nu îşi găsesc destinatarul pentru că multe firme s-au mutat din sediul pe care l-au înregistrat iniţial la Registrul Comerţului, iar o soluţie digitală în acest sens întârzie să apară de vreme ce proiectul de digitalizare a Fiscului românesc în parteneriat cu Banca Mondială a fost blocat.
Pe de altă parte, la nivel global impozitarea în mediul digital este o temă de mare actualitate. Totuşi, statele nu au reuşit să se pună de acord cu privire la cum ar trebui taxate trazacţiile unor companii care nu au un sediu fizic.
„Există preocupări la nivel internaţional privind impozitarea unor companii cum ar fi Airbnb (platforma prin care pot fi închiriate locuinţe direct de la proprietari – n.red.) ale căror venituri obţinute sunt generate în jurisdicţii unde prezenţa fizică a companiei nu există“, a spus Ramona Jurubiţă, Deputy Senior Partner, Head of Tax & Legal în cadrul KPMG.
În 2017, multe companii româneşti au făcut primii paşi către automatizarea proceselor aferente funcţiilor financiare cu ajutorul roboţilor, iar 2018 va fi anul în care firmele vor folosi din ce în ce mai mult soluţii care folosesc inteligenţa artificială. Totuşi, schimbările legislative frecvente întârzie procesul de digitalizare din companii.
„Transformarea digitală nu mai este un trend, ci este ceva ce deja se întâmplă. Poate vă amintiţi anul trecut despre provocările din domeniul taxelor. Am avut clienţi care lucrau cu 17 scenarii diferite de buget ca urmare a schimbărilor de legislaţie. Oamenii se întrebau dacă folosesc instrumentele IT corecte, ne întrebau ce să folosească“, a spus René Schöb, Partner, Tax în cadrul KPMG. El a mai spus că viteza cu care au venit propunerile de modificări legislative şi modificările de anul trecut a fost foarte mare. „Văzând câte se întâmplă, cine să îndrăznească să introducă softuri de automatizare anul trecut, cu atâtea schimbări, pentru a-şi eficientiza activitatea şi pentru a se concentra pe business propriu-zis?“, a mai spus Schöb.
Digitalizarea trasează o serie de tendinţe şi pe piaţa muncii, fiind necesară atât pentru creşterea eficienţei, cât şi pentru a acoperi o parte din problema lipsei de specialişti cu care se confruntă angajatorii.
„Credem că problema deficitului de personal va continua şi anul acesta, iar tehnologia va avea un impact semnificativ asupra forţei de muncă, în timp ce procesele de resurse umane vor fi din ce în ce mai digitalizate“, a spus Mădălina Racoviţan, Partner, Tax, Head of People Services în cadrul KPMG.
Transformarea digitală va afecta toate sectoarele de activitate şi va genera, de asemenea, provocări şi riscuri legale şi de conformitate.
Una dintre principalele oportunităţi este utilizarea semnăturilor electronice în vederea încheierii anumitor acte juridice prin utilizarea documentelor electronice, spun experţii.
„Acest lucru ar putea ajuta companiile să economisească timp şi bani. Cu toate acestea, există provocări care derivă din cadrul de reglementare, atât cel european, cât şi cel local, cu privire la riscurile pe care le comportă tipul de semnătură electronică utilizat şi de natura contractului sau a documentului electronic în general (contracte cu clienţi, parteneri comerciali sau documente interne)“, a spus Sebastian Olteanu, Managing Partner al TMO Attorneys at Law în asociere cu KPMG Legal.
Anul 2018 aduce un set de noi reglementări pe care firmele trebuie să le implementeze, iar nu de puţine ori sunt folosiţi roboţi pentru centralizarea acestor date.
„Ne apropiem de luna martie, probabil că ne-am obişnuit să întocmim raportul de preţuri de transfer pentru anul anterior până la finalul acestei luni, însă a mai apărut ceva. Data de 25 martie 2018 este termenul-limită pentru depunerea notificărilor din cadrul mecanismului de raportare pentru fiecare ţară în parte, aplicabil firmelor care fac parte din grupuri multinaţionale cu o cifră de afaceri consolidată de peste 750 de milioane de euro. Practic, acum roboţii strâng informaţii despre toate societăţile din grupurile multinaţionale, de la număr de angajaţi, capital social etc. şi se creează o groază de probleme legate de armonizarea datelor contabile din fiecare ţară“, a explicat Teodora Alecu, Director, Tax în cadrul KPMG.
Ramona Jurubiţă, Deputy Senior Partner, Head of Tax & Legal, KPMG
Anul trecut ne puneam întrebarea dacă intrăm într-o nouă eră a fiscalităţii. Veneam din 2016, un an care din punctul de vedere al mediului de afaceri a fost bun, pentru că am beneficiat de unele reduceri fiscale. Atunci ne doream stabilitate, nu mai voiam să avem surpriza unor modificări legislative peste noapte. Ei bine, lipsa stabilităţii fiscale a devenit în sine o «taxă» suplimentară.
Aproape zilnic citim în presă titluri care transmit cât de multe discuţii în contradictoriu există pe tema taxelor, între consultanţi şi autorităţi, între consultanţi şi presă, între contribuabili şi autorităţi. Având în vedere schimbările din economie, este important, mai mult ca oricând, să ne concentrăm discuţiile nu atât pe faptul că X nu şi-a plătit impozitele sau că autoritatea Y nu a colectat destul, ci pe ceea ce trebuie să însemne un comportament fiscal responsabil şi cum putem să îl propagăm în economie.
Dacă până nu demult discuţiile în care erau implicaţi consultanţii fiscali se limitau strict la aspectele tehnice, în ultima perioadă rolul nostru s-a schimbat, în sensul promovării unei fiscalităţi responsabile. Spre exemplu, anul trecut, încă de la începutul anului am transmis autorităţilor un semnal de alarmă în ceea ce priveşte limitarea aplicării scutirii de impozit pentru o parte dintre programatori, iar punctul nostru de vedere a fost luat în considerare şi legislaţia s-a ajustat. Am continuat cu poziţii clare, ferme şi documentate în ceea ce priveşte o serie de modificări majore în domeniul fiscal: impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri, plata defalcată a TVA sau măsurile privind impozitarea muncii.
Dacă vorbim despre impozitare responsabilă, trebuie să spunem că impozitarea în mediul digital a rămas cu mult în urmă şi la nivel internaţional, iar România nu face notă discordantă.
Impozitarea în mediul digital este o temă de mare actualitate şi este important ca noi, consultanţii fiscali, să aducem această temă în discuţie chiar înainte de a fi redactată într-un text de lege.
Nu există încă un consens astfel încât statele să se pună de acord cu privire la impozitarea în mediul digital, cum este, de exemplu, situaţia unor companii precum Airbnb (platforma prin care pot fi închiriate direct de la proprietari camere, case sau apartamente - n. red.) ale căror venituri obţinute sunt generate în jurisdicţii unde prezenţa fizică a companiei nu există. De ce? Pentru că prevederile legislative în vigoare se referă mai degrabă la o prezenţă fizică a unei companii, iar discuţiile la nivel european merg înspre următoarea direcţie: cum aloci direct veniturile şi profiturile în statul sursă a veniturilor versus statul de rezidenţă al companiei? Pentru că trebuie să existe o alocare corectă între aceste două jurisdicţii. Comisia Europeană propune mai multe soluţii de impozitare, care încă sunt în proces de consultare, însă pe termen lung se are în vedere crearea unor sedii permanente digitale pentru companiile care generează venituri acolo unde nu au prezenţă fizică.
Mădălina Racoviţan, Partner, Tax, Head of People Services, KPMG
Există o serie de tendinţe pe piaţa muncii care ţin de aspecte strategice, nu mai putem vorbi de pansamente pe termen scurt. Toţi lucrăm cu echipe formate din generaţii diferite, cu stiluri de lucru diferite, iar preocuparea pentru oameni este generală.
Credem că problema deficitului de personal va continua şi anul acesta, iar tehnologia va avea un impact semnificativ asupra forţei de muncă, în timp ce procesele de resurse umane vor fi din ce în ce mai digitalizate.
Din punct de vedere fiscal, anul 2017 a adus o serie de modificări, care au generat eforturi de implementare şi costuri fiscale. Ştim cu toţii că au curs tone de cerneală în ultimele 2 – 3 luni pentru OUG 79 (privind transferul contribuţiilor sociale de la angajator la angajat) şi OUG 82 (privind obligativitatea angajatorului de a chema reprezentanţii salariaţilor la negocieri colective până pe 20 decembrie 2017).
OUG 79 este deja aplicabilă, însă trebuie să reţinem că acum este în Camera Deputaţilor, în proces de aprobare pentru a deveni lege. De aceea există încă o serie de incertitudini, iar mulţi dintre angajatori nu au mărit salariile brute, ci au preferat să ofere diverse prime, indemnizaţii de compensare a pierderii la nivelul salariilor nete ale angajaţilor. Însă această metodă creează destul de multe dificultăţi în practică, pentru că sunt unele drepturi ale angajaţilor – cum este concediul medical- care se leagă de aceste aspecte.
În ceea ce priveşte negocierile colective, ştim că deja inspectorii de muncă se duc în controale să verifice dacă acestea au fost iniţiate. Totodată, ei verifică dacă au fost făcute acte adiţionale pentru acest transfer al contribuţiilor. Însă nu există nicio obligaţie legală pentru ca angajatorii să majoreze bruturile, inspectorii de muncă nu pot controla asta.
Legat de declaraţia 600, începând de anul acesta persoanele fizice care generează venituri din activităţi independente pot beneficia de o scădere semnificativă a contribuţiilor pe care trebuie să le plătească în 2018. Este vorba de o simplificare şi o încurajare a persoanelor fizice de a desfăşura o activitate în mod independent, însă cred că va exista o tentaţie a unor contribuabili de a folosi acest lucru pentru a avea o altă formă de remunerare a persoanelor fizice ca modalitate de evitare a contractelor de muncă. De aceea recomand cu multă prudenţă utilizarea acestor forme contractuale.
René Schöb, partner, Tax, KPMG
Transformarea digitală nu mai este un trend, ci este ceva ce deja se întâmplă. Poate vă amintiţi anul trecut despre provocările din domeniul taxelor. Am avut clienţi care lucrau cu 17 scenarii diferite de buget ca urmare a schimbărilor de legislaţie. Oamenii se întrebau dacă folosesc instrumentele IT corecte, ne întrebau ce să folosească.
Viteza cu care au venit propunerile de modificări legislative şi modificările de anul trecut a fost foarte mare. Nu cred că am văzut în ultimii zece ani atât de multe proiecte propuse la care s-a renunţat peste noapte. Văzând câte se întâmplă, cine să îndrăznească să introducă softuri de automatizare anul trecut, cu atâtea schimbări, pentru a-şi eficientiza activitatea şi pentru a se concentra pe business propriu-zis?
Totuşi, în 2017, multe companii româneşti au făcut primii paşi către automatizarea proceselor aferente funcţiilor financiare cu ajutorul roboţilor (RPA). 2018 va fi anul în care vom vedea o tranziţie vizibilă de la validările de concepte la implementări RPA în serie, precum şi o utilizare mai intensă a capacităţilor de inteligenţă artificială. Unul dintre principalii factori generatori este reprezentat de faptul că se atinge nivelul maxim de optimizare a costurilor cu arbitrajul pur al forţei de muncă, iar acum totul este despre automatizarea forţei de muncă pentru a optimiza în continuare costurile generate de „back office” şi obligaţiile declarative.
Alin Negrescu, director, Tax, KPMG
Introducerea unor noi reguli de impozitare a comerţului electronic cu bunuri şi schimbarea radicală a principiilor de impozitare a tranzacţiilor intra-comunitare cu bunuri reprezintă principalele provocări din punctul de vedere al TVA care ne aşteaptă pentru viitorul apropiat.
Cu o rată medie de creştere anuală de aproximativ 15% la nivelul Uniunii Europene, comerţul electronic cu bunuri constituie un motor de expansiune economică şi, în acest sens, la nivelul Comisiei Europene s-a hotărât adoptarea unor noi reguli de taxare a tranzacţiilor cu bunuri în mediul online şi simplificarea procedurilor de înregistrare şi declarare pentru companiile care efectuează tranzacţii electronice cu bunuri.
În ceea ce priveşte tranzacţiile intracomunitare, în viitorul apropiat acestea nu vor mai beneficia de scutirea de TVA aplicabilă în prezent, ci vor fi supuse taxării la fel ca şi tranzacţiile locale. Prin aceste măsuri se urmăreşte obţinerea unui mecanism mult mai eficient şi eficace de colectare a taxei aferente tranzacţiilor intracomunitare, dar şi combaterea fraudei de TVA care a ajuns la cote îngrijorătoare (aproximativ 50 de miliarde de euro pe an). Având în vedere că România înregistrează un deficit de balanţă comercială cu UE, este posibil ca aceste schimbări să conducă la o creştere a gradului de colectare a TVA ca urmare a faptului că livrările intracomunitare efectuate către România vor genera colectarea şi plata TVA către statul român.
Sebastian Olteanu, managing partner, TMO Attorneys at Law în asociere cu KPMG Legal
Transformarea digitală va afecta toate sectoarele de activitate şi va genera, de asemenea, provocări şi riscuri legale şi de conformitate. Una dintre principalele oportunităţi este utilizarea semnăturilor electronice în vederea încheierii anumitor acte juridice prin utilizarea documentelor electronice. Acest lucru ar putea ajuta companiile să economisească timp şi bani. Cu toate acestea, există provocări care derivă din cadrul de reglementare, atât cel european, cât şi cel local, cu privire la riscurile pe care le comportă tipul de semnătură electronică utilizat şi de natura contractului sau a documentului electronic în general (contracte cu clienţi, parteneri comerciali sau documente interne).
De asemenea, 2018 este anul în care intră în vigoare GDPR, un regulament deosebit de important care trebuie să fie luat în considerare atunci când se doreşte utilizarea tehnologiilor noi, avansate. Internetul lucrurilor, robotica combinată cu inteligenţa artificială, utilizarea analizelor Big Data - toate acestea generează riscuri de protecţie a datelor şi securitate cibernetică.
În special, va fi o provocare obţinerea consimţământului valabil din partea persoanelor vizate atunci când se utilizează software de tip Big Data. Sistemele şi dispozitivele IoT sunt considerate o ţintă uşoară pentru hackeri şi sunt susceptibile de a fi încălcate, aşa cum este descris în Avizul Grupului de Lucru pentru Articolul 29 din septembrie 2014. În plus, în mod constant, roboţii vor procesa date, inclusiv categorii speciale de date, ceea ce va ridica din nou problema consimţământului. Va fi o provocare pentru sistemele robotice şi AI să respecte principiul minimizării datelor şi al limitării scopului prelucrării.
Daniel Pană, director, Tax, KPMG
Noutăţile principale ale anului 2018 privind impozitarea directă includ, printre altele, regulile privind deductibilitatea dobânzilor, precum şi noile reguli privind microîntreprinderile. Regulile referitoare la deductibilitatea fiscală a dobânzilor transpun, cu un an în avans şi într-o manieră mult mai restrictivă, prevederile directivei europene împotrivă practicilor de evitare a impozitelor (ATAD 1). Conform directivei, termenul de implementare este până la 31 decembrie 2018, însă autorităţile din România au preferat că această implementare să fie făcută de la 1 ianuarie 2018. Modificarea este făcută după mai bine de 10 ani de relativa stabilitate în ceea ce priveşte tratamenul fiscal al dobânzilor. Nu se poate trage o concluzie general valabilă dacă noile reguli vor rezultă în deduceri mai mici sau mai mari, situaţia va diferi de la caz la caz.
În opinia mea, entităţile va trebui să-şi reanalizeze poziţia fiscală cu privire la tratamentul costurilor îndatorării. De asemenea, mi se pare un lucru pozitiv faptul că s-a eliminat limita arbitrară de deductibilitate de 4%, care putea genera dublă taxare economică, în situaţia în care valoarea de piaţă a dobânzii pe care creditorul trebuia să o perceapă era superioară limitei de 4% (venit taxabil integral), iar debitorul putea deduce maximum 4% (cheltuiala deductibilă limitat).
Cu privire la microîntreprinderi este esenţial de reţinut este că acest regim este obligatoriu, iar persoana juridică nu mai poate opta în cazul în care venitul său nu depăşeşte un milion de euro.
Dragoş Doroş, director, Tax, KPMG
O administraţie fiscală modernă este o entitate care îţi livrează toate informaţiile şi care te supraveghează în detaliu fără să te deranjeze, cu ajutorul digitalizării. Este necesară informatizarea ANAF, pentru că anual 40% dintre plicurile trimise de ANAF către contribuabili se întorc, ceea ce înseamnă un cost total de 10 milioane de euro. Sunt bani aruncaţi pentru că, de multe ori, sediul firmelor înregistrat la Registrul Comerţului nu mai coincide cu sediul în care firma îşi desfăşoară activitatea.
Un cetăţean ar trebui să depună într-un an o singură declaraţie, care ar trebui să fie pre-completată în proporţie de 70%. Spre asta ne îndreptăm, acesta trebuie să fie viitorul, însă pentru asta trebuie să fie investiţii masive în IT. Din păcate însă, proiectul de informatizare al ANAF cu Banca Mondială s-a oprit fix înainte de achiziţia de softuri.
Totuşi, să nu negăm faptul că ANAF-ul din România face şi lucruri bune. Un grad de 85% de digitalizare al declaraţiilor este real, iar din analizele noastre mai mult de 95 -98% din declaraţii nu se pot digitaliza. Mai avem 10% şi suntem unde trebuie.
Teodora Alecu, director, Tax, KPMG
Ne apropiem de luna martie, probabil că ne-am obişnuit să întocmim raportul de preţuri de transfer pentru anul anterior până la finalul acestei luni, însă a mai apărut ceva. Data de 25 martie 2018 este termenul-limită pentru depunerea notificărilor din cadrul mecanismului de raportare pentru fiecare ţară în parte, aplicabil firmelor care fac parte din grupuri multinaţionale cu o cifră de afaceri consolidată de peste 750 de milioane de euro. Practic, acum roboţii strâng informaţii despre toate societăţile din grupurile multinaţionale, de la număr de angajaţi, capital social etc. şi se creează o groază de probleme legate de armonizarea datelor contabile din fiecare ţară.
Perioada 2018 - 2020 va reprezenta o tranziţie în abordarea analizei preturilor de transfer, având ca elemente centrale substanţa economică a tranzacţiilor şi resursele care creează valoare economică. Conceptul de sediu permanent, care implică prezenţa fizică a agentului economic în jurisdicţia respectivă şi generarea de profituri impozabile atribuibile acelui sediu permanent apare limitat în contextul unei economii digitale, în care prezenţa fizică nu mai este absolut necesară. Astfel, conceptul de „sediu permanent virtual” primeşte din ce în ce mai multă atenţie din partea legiuitorilor din toată lumea. Toate aceste aspecte vor conduce la posibilitatea dublei impuneri, adică acelaşi venit să fie impozitat şi în România şi în Franţa, de exemplu.
O posibilă soluţie de prevenire va fi încheierea a din ce în ce mai multor acorduri de preţ în avans bilaterale sau multilaterale, mai multe autorităţi fiscale implicându-se în acest proces. Cu alte cuvinte, dacă sunt impozitat în Franţa pentru venituri generate şi în România, pot face o cerere Fiscului din România să se ducă la Fiscul din Franţa şi să se pună împreună de acord unde şi cât se impozitează din veniturile pe care le-am obţinut.
Romana Schuster, senior manager, Tax, KPMG
Observăm o mutare a accentului în ceea ce priveşte bugetul de stat: deşi tot veniturile din impozitele indirecte (TVA şi accize) au o pondere foarte mare, contribuţia lor fie scade, fie creşte modest. Pe de altă parte, contribuţia la buget din veniturile directe (impozit pe salariu şi contribuţii sociale), din taxarea muncii, devine din ce în ce mai importantă.
Creşterea abruptă a salariului minim împinge tot mai sus salariul mediu nominal, dar raportul dintre salariul mediu şi cel minim rămâne la un nivel de 2 la 1, faţă de 3 la 1 la începutul acestei decade. Perceput în principiu că instrument de politică socială, distribuţional de avuţie naţională, salariul minim pare să joace la noi mai degaraba rol de instrument de politică fiscală, cu impact rapid şi semnificativ. Execuţia bugetară pe anul 2017 (la noiembrie) arată o creştere masivă a veniturilor fiscale din contribuţii sociale (Ă16,6%) şi impozit pe salarii/venit (Ă8,5%). În schimb, veniturile din TVA au crescut cu 1,5%, iar cele din accize au scăzut cu 3,5%.
Politicile fiscale tind să fie tot mai mult folosite în România că instrument distribuţional. Cota unică care a dominat ultimul deceniu face loc mai multor cote (5% la dividende, 10% la celelalte venituri ale persoanelor fizice) şi pare să netezească terenul pentru trecerea la impozitarea progresivă. O altă tendinţa observabilă este înmulţirea măsurilor fiscale ce par să favorizeze impozitarea prezumtivă. În categoria aceasta se înscriu cotă de 1% impozit pe venitul microîntreprinderilor, cu împingerea în sistem a aproape 80% din companii, introducerea obligaţiei de plată a contribuţiilor sociale la nivelul salariului minim pe economie pentru veniturile întreprinzătorilor şi chiar limitarea şi plafonarea deductibilităţii costului cu dobânda la un nivel extrem de redus la stabilirea impozitului pe profit.
adelina.mihai@zf.ro
