Procurorii au dezvăluit cu cât sunt umflate contractele în administraţia locală astfel încât să acopere şi „şpaga“ dată edilului şi să aducă profit şi celor care dau mită: 40% în sectorul lui Vanghelie.
Rechizitoriul întocmit de procurori fostului primar al sectorului 5 din Bucureşti, Marian Vanghelie aduce în lumină un lucru ce a fost greu cuantificabil până în prezent: facturile decontate de primărie firmelor omului de afaceri Dumitru Marin, în schimbul mitei de 20% din contact cerută de primar, erau umflate cu 40%, astfel ca toată lumea să fie în câştig.
Dacă la nivelul întregii administraţii locale se petrece la fel, factura umflată plătită de cetăţeni este de la cel puţin 3 miliarde de lei anual la peste 8 miliarde de lei.
Din contracte de 738 mil. lei acordate de Vanghelie lui Marin procurorii spun că 295 mil. lei reprezintă „prejudiciu“ (40% din sumă). În aceeaşi vreme, primarul este acuzat de procurori că a primit de la omul de afaceri 30 mil. euro (147 mil. lei). Situaţia de la sectoul 5 nu este unică, ba chiar poate fi extrapolată la nivelul ţării, pentru că sunt suficiente exemple care indică un fenomen generalizat. Primarul sectorului 1 Andrei Chiliman şi mai mulţi apropiaţi ai săi sunt acuzaţi de fapte similare: acordare de contracte în schimbul comisioanelor. Dacă Vanghelie cerea 20% din contract, Chiliman pretindea, potrivit procurorilor, 10%. Fostul şef al Consiliului judeţean Cluj Horia Uioreanu cerea 15% din valoarea contractelor, în vreme ce colegul să, şeful CJ Prahova Mircea Cosma se mulţumea cu 10%.
Jumătate din sefii consiliilor judeţene şi zeci de primari sunt anchetaţi sau condamnaţi deja pentru corupţie prin măsluirea contractelor pubice. Cum se procedează, arată rechizitoriul procurorilor în cazul Vanghelie: „Pentru ca societăţile comerciale controlate de către inculpatul Dumitru Marin să dispună de resursele băneşti necesare asigurării foloaselor patrimoniale necuvenite solicitate de către inculpatul Vanghelie Marian-Daniel, contractele de achiziţii publice au fost încheiate la preţuri mult superioare faţă de valoarea reală a serviciilor prestate. În acest fel, costurile reale de execuţie a lucrărilor, şi implicit valoarea efectivă a acestor lucrări, au fost de cel mult 60% din valoarea contractelor.“
Nu ştim ce înseamnă acest lucru pentru sectorul 5 care nu a publicat niciodată bugetul. Dar, dacă la sectorul 1, a cărui conducere este sub anchetă contractele au fost umflate cu 40% precum în cazul sectorului cinci, putem stabili ce au plătit oamenii şi bugetul în plus.
În 2014 bugetul aprobat al primăriei sectorului 1 a fost de 1,3 miliarde de lei din care “cheltuielile de capital” (investiţiile din buget pentru care este obligatoriu să se facă licitaţii) au fost de 478 mil. lei (37% din bugetul total). Dacă un astfel de buget a fost umflat cu 40% înseamnă că cetăţenii au plătit degeaba lucrări de 191 de milioane de lei (15% din întreg bugetul sectorului). La nivelul Primăriei generale a Bucureştiului, dacă cheltuielile de investiţii şi doar ele au fost majorate ilegal cu 40% ar înseamnă că cetăţenii au plătit pe ce nu au consumat 520 de milioane de lei din cele 1,3 miliarde de lei pe care municipalitatea le-a avut anul trecut pentru “cheltuieli de capital”.
La nivelul întregii ţări, administraţia locală a avut anul trecut 15% din întreg bugetul de 53 de miliarde de lei pentru “cheltuieli de capital”, adică aproape 8 miliarde de lei. Ar însemna că, dacă contractele au fost umflate la nivel de ţară cu procentul de la sectorul cinci, factura furtului sare de 3 miliarde de lei.
Însă “cheltuielile de capital” sunt doar o parte din banii la îndemâna administraţiei pentru diferite lucrări. Achiziţiile de “bunuri şi servicii” în administraţie presupun şi ele licitaţii şi atribuiri de contracte. Cheltuielile de capital şi de bunuri şi servicii au fost anul trecut în administraţia locală de 20 de miliarde de lei. Dacă facturile ar fi, în toate cazurile, umflate cu 40%, am avea de-a face cu o fraudă uriaşă de cel puţin 8 miliarde de lei.
