Intenţia Ministerului Educaţiei de a renunţa la manualele alternative care a atras protestul profesorilor şi reprezentanţilor editurilor româneşti a primit ieri un răspuns şi de la Federaţia Editorilor Europeni de Carte Educaţională (EEFG).
EEFG susţine că sunt cel puţin două motive pentru care nu trebuie introduse manuale unice: ar putea să producă stereotipuri, iar elevii sunt diferiţi şi au, prin urmare, nevoi diferite.
„Manualele unice pot produce stereotipuri, ceea ce nu se poate întâmpla dacă avem manuale auxiliare. Polonia şi-a dorit un manual unic, dar de curând a revenit la sistemul vechi pentru că au intrevenit probleme cu întârzierea tipăririi manualelor. Competiţia este importantă pentru a asigura calitatea. Profesorii trebuie să aibă de unde alege pentru nevoile diferite ale eleviilor“, a spus Helga Holtkamp, preşedinte al Federaţiei Editorilor Europeni de Carte Educaţională (EEPG), în cadrul unui eveniment organizat ieri la Bucureşti pe tema pieţei manualelor şi a situaţiei manualelor şcolare la nivel european.
Pe de altă parte, problema pieţei manualelor alternative, care a devenit o afacere, poate fi rezolvată prin reglementare. Potrivit celor mai recente date, piaţa manualelor auxiliare este estimată la 10-15 milioane de euro şi numără circa 20 de edituri.
„Şcoala nu ar trebui să aibă dreptul să exploateze financiar părinţii, dar asta se poate reglementa. Exact aşa cum a mai fost şi problema meditaţiilor, când un ministru al educaţiei a spus că va desfiinţa meditaţiile. Este dreptul oricărui părinte să îi acorde copilului său şansa unei educaţii mai bune. Problema nu era desfiinţarea meditaţiilor, ci reglementarea, ca profesorii care sunt plătiţi pentru orele de curs să nu ceară elevilor bani în plus“, a spus Liviu Papadima, prorectorul Universităţii din Bucureşti, în cadrul aceluiaşi eveniment.
Reglementarea pieţei manualelor este deja o practică întâlnită la alte state de la nivelul Uniunii Europene care au o politică simplă, dacă o editură nu reuşeşte să vândă, iese de pe piaţă.
„În Austria există 20 de manuale pentru o singură materie, dintre care guvernul alege cinci considerate cele mai bune, iar acestea ajung pe băncile şcolilor. Celelalte edituri care nu reuşesc să vând nimic sau vând foarte puţine cărţi, ies de pe piaţă. De asemenea, şi în ţări precum Serbia sau Bulgaria se face o selecţie aspră a manualelor şcolare“, a mai explicat Helga Holtkamp.
Ea a mai spus că în Austria preţul manualelor este stabilit de guvern. „Guvernul stabileşte că un dicţionar nu poate costa mai mult de 12 euro, iar editurile stabilesc la rândul lor dacă pot produce acel material didactic cu preţul respectiv sau nu. Competiţia ar trebui să fie pe conţinut, nu pe preţul manualelor.
Ministrul educaţiei Liviu Pop a anunţat de curând că în cursul săptămânii acesteia va lansa în dezbatere publică proiectul legii manualului şcolar.
„Legea reglementează regimul manualului şcolar în învăţământul preuniversitar, ca bun de interes public. Manualele se prezintă în trei formate: format letric (în scris – n.red.), fomat PDF şi în variantă digitală“, a scris ministrul pe pagina sa de facebook.
De asemenea el a mai precizat că din patru în patru ani manualele vor fi reevaluate înainte de a intra pe băncile şcolilor. „Înainte de retipărire, din 4 în 4 ani, fiecare manual va fi reevaluat de grupuri de experţi, profesori şi elevi. Aceeaşi procedură de reevaluare este obligatorie anual şi pentru manualele în format pdf şi în variantă digitală interactivă.“
Federaţia Editorilor Europeni de Carte Educaţională (EEPG), organizaţie nonprofit cu sediul la Berlin, este prezentă în 22 de ţări şi numără 23 de membri.
simona.tatu@zf.ro
