Misiunea FMI la Bucureşti s-a încheiat cu un avertisment rece al şefei misiunii Andrea Schaechter: „combinaţia de reduceri masive de impozite şi taxe şi de majorări salariale vor împinge deficitul fiscal până aproape de 3% din PIB în anul 2016, şi peste acest nivel în 2017 dacă nu sunt identificate măsuri compensatorii“.
Replica premierului Victor Ponta a venit rapid, pe Facebook, canalul privilegiat de comunicare al şefului guvernului.
Pe un ton colocvial şi extrem de acuzator, el vorbeşte de un dezacord clar între FMI şi Guvern în privinţa reducerilor de taxe, spune că satisfacerea recomandărilor de deficit ale Fondului ar echivala cu tăierile de salarii din 2010.
„Eu şi guvernul pe care îl conduc ne-am exprimat foarte clar asupra viziunii necesare României pentru a se dezvolta în continuare aşa cum a reuşit în ultimii 4 ani. Până la alegerile parlamentare din noiembrie 2016 este dreptul liderilor partidelor parlamentare să decidă asupra acestor subiecte fundamentale.“
Nu este o noutate ce spune FMI care a amendat de la început intenţia guvernului de a reduce taxele. Şi nu este o noutate replica ascuţită a premierului.
Însă este semnificativ că obiecţiile Fondului sunt subliniate apăsat în momentul în care guvernul de la Bucureşti a anunţat că doreşte un nou acord cu FMI, de tipul unei linii flexibile de credit. Or, în informarea care detaliază rezultatul viziei la Bucureşti Andrea Schaechter nici nu aminteşte de un posibil viitor acord.
Economiştii spun că, în ciuda tonului, nu trebuie să tragem concluzii definitive. „Lucrurile nu sunt bătute în cuie, cu atât mai mult cu cât nu există un proiect de buget pe 2016. Cât nu există această lege e posibil ca guvernul să renunţe la unele dintre măsuri astfel încât să se încadreze în ţinte, cu atât mai mult cu cât pot interveni şi unele schimbări politice, o remaniere guvernamentală, de pildă, care să schimbe unele poziţii“, comentează economistul Aurelian Dochia.
La rândul său economistul Dragoş Cabar subliniază, remarcând „tonul neadecvat“ al premierului în răspunsul său către FMI: „Efectele (depăşirii deficitului de 3% - n.red.) sunt clare, iar îngrijorările FMI trebuie tratate cu seriozitate. FMI nu are dreptate întotdeauna, dar tu, premier, trebuie să explici situaţia, să spui că vei încerca să-i convingi, mai ales că sunt partenerii tăi cu care vrei să închei un nou acord. Până la urmă este o chestiune de cifre: guvernul are o analiză, FMI alta. FMI crede că economia nu va creşte atât de rapid încât să acopere golurile bugetare rezultate în urma reducerii taxelor. Guvernul crede că poate face faţă, dar trebuie să explice că «FMI are o abordare pesimistă» nu să folosească un limbaj neadecvat - «FMI nu vrea să reducem taxele pentru că vrea ca românii să fie săraci». Acesta nu este un ton adecvat“.
Primul dintre avertismentele şefei misiunii FMI este că actuala politică fiscală a guvernului pune în pericol anii de consolidare, iar majorarea deficitelor va conduce la îndatorarea mai mare a ţării, un lucru deloc de dorit în actualul context internaţional. Schaechter mai punctează ceea ce în ţară unii economişti în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu au spus-o repetat. Economia merge bine şi mai este nevoie de stimularea ei prin majorarea consumului care va creşte ca urma a reducerilor de taxe şi majorărilor salariale. Guvernatorul chiar a ameninţat că va inversa trendul de reducere a dobânzii-cheie, aflată acum la 1,75%. Ce ar însemna aceasta? O scumpire a creditului în lei prin urmare o frânare a consumului.
Pentru acest an, spune Andrea Schaechter, bugetul este construit astfel încât să se realizeze ţinta de deficit de 1,9% din PIB datorită realizărilor bune pe partea de venituri şi a execuţiei sub aşteptări a bugetului de capital (care a cheltuit la opt luni doar o treime din banii programaţi pe întreg anul). Pentru anii 2016 şi 2017, politicile adoptate şi cele care se intenţionează a fi adoptate vor împinge deficitul fiscal până aproape de 3% din PIB în anul 2016, şi peste acest nivel în 2017 dacă nu sunt identificate măsuri compensatorii.
„Această abordare prociclică va induce un stimul la nivelul economiei într-un moment în care acesta nu era necesar, având în vedere creşterea economică, şi va aşeza datoria publică pe o traiectorie ascendentă. Planurile fiscale sunt raportate la o ţintă recomandată de deficit de 1,5% din PIB pentru anul viitor, deficit ce ar asigura reducerea datoriei publice ca pondere în PIB şi, dată fiind neutralitatea ciclică, ar acomoda perspectivele actuale de creştere“, spune Andrea Schaechter,
Şefa misiunii Fondului mai spune că lipsa progreselor în zona reformelor structurale constituie un obstacol principal pentru perspectivele de creştere pe termen lung. Or, tocmai reformele structurale au reprezentat mărul discordiei guvern – FMI şi au făcut ca acordul preventiv încheiat în septembrie să se închidă fără concluzii. Şi tot acest lucru fundamentează decizia FMI de a nu acorda României un acord de tip „Flexible Credit Line (FCL)“care nu conţine condiţionalităţi.
Economistul de la UniCredit Dan Bucşa crede însă că România ar putea încheia anul viitor, dacă doreşte, un acord cu FMI de tip Precautionary Liquidity Line (linie de lichiditate preventivă), în care statul trebuie să realizeze o serie de reforme.
„Polonia are un Flexible Credit Line de laFMI şi cred că piaţa se aşteaptă ca şi România să încerce la un moment dat un asemenea FCL“, a afirmat ieri Bucşa, citat de Mediafax. El a arătat însă că FMI a dat un semnal clar că România nu poate trece de la un acord stand-by la o linie flexibilă, ci trebuie să treacă printr-o cale de mijloc, respectiv Precautionary Liquidity Line, de care beneficiază în prezent Macedonia şi Maroc, variantă pentru care „ne calificăm fără probleme“.
Bucşa a precizat că nu este nevoie într-un astfel de acord de implicarea Comisiei Europene, întrucât aranjamentul nu ar viza administrarea fiscală, ci măsurile structurale.
În schimb, România ar trebui să ajungă la un acord cu Comisia în ceea ce priveşte Medium Term Objective (obiectivul pe termen mediu - MTO).
Obiecţiile şi observaţiile Andreei Schaechter faţă de cursul politicii fiscal-bugetare
- Perspectiva de creştere pe termen scurt este puternică, dar riscurile sunt de a înregistra rezultate sub nivelurile anticipate. Economia creşte într-un ritm sănătos, pentru anul 2015 anticipându-se o creştere a PIB-ului real de 3,4%. Se preconizează ca şi relaxarea fiscală prociclică din anul 2016, menită să impulsioneze cererea internă, să contribuie la o accelerare a activităţii economice cu aproximativ 3,9% în anul viitor; ea va inversa însă progresele recent obţinute în stabilizarea datoriei publice.
- Volatilitatea reînnoită de pe pieţele financiare globale, inclusiv riscurile de evoluţii sub aşteptări în zona comerţului şi a fluxurilor de capital, ar putea genera tensiuni în economia românească.
- După mai mulţi ani de consolidare fiscală, deficitul fiscal este prognozat a creşte considerabil pe fondul reducerilor consistente de impozite şi taxe şi al majorărilor salariale.
- Pentru anii 2016 si 2017, politicile adoptate şi cele care se intenţionează a fi adoptate- o combinaţie de reduceri masive de impozite şi taxe şi de majorări salariale –vor împinge deficitul fiscal până aproape de 3% din PIB în anul 2016, şi peste acest nivel în 2017 dacă nu sunt identificate măsuri compensatorii sau dacă nu se întâmplă din nou neexecutarea integrală a cheltuielilor de capital.
- Accelerarea reformelor fiscale structurale este esenţială pentru consolidarea finanţelor publice şi pentru îmbunătăţirea calităţii bugetului.
- Sectorul bancar se găseşte cu un pas mai aproape de revigorarea intermedierii. Sectorul bancar a facut faţă cu bine incertitudinilor legate de Grecia din vara acestui an.
- Lipsa progreselor în zona reformelor structurale constituie un obstacol principal pentru perspectivele de creştere pe termen lung.
- Acţiunile de îmbunătăţire durabilă a performanţelor obţinute de multe întreprinderi de stat ineficiente din sectoarele transporturi şi energie au fost stopate, acest lucru datorându-se parţial neîmbrăţişării pe deplin a conceptului de mai bună guvernare corporativă a întreprinderilor de stat. Autorităţile ar trebui să dea un nou impuls implicării sectorului privat în întreprinderile de stat, prin oferte publice iniţiale sau prin privatizări strategice.
- Fără o modernizare a infrastructurii de transport public a României, avantajele activităţii economice puternice din prezent nu vor avea decât o viaţă scurtă, iar progresele către convergenţa economică vor fi lente.
Răspunsul premierului Victor Ponta la obiecţiile Fondului
- După vizita tehnică a delegaţiei FMI există un punct clar de dezacord între Guvernul României şi aceştia - deficitul bugetar pentru anul 2016 şi 2017. FMI susţine că va fi de cca. 2,9% din PIB, MFP spune 2,5% - oricum sub plafonul de 3% peste care Comisia Europeană poate interveni conform tratatelor în vigoare (în condiţiile în care multe ţări europene, cel mai recent Spania, şi-au aprobat deja bugetul pe 2016 cu deficite mult peste limita de 3%).
- Sunt de fapt două puncte mari în litigiu (restul sunt secundare şi uşor de rezolvat): 1. FMI nu agreează reducerea TVA prevăzută de Codul fiscal (nici cota de 9% pentru alimente - deja în vigoare din 1 iunie); 2. Nu sunt de acord cu creşterea salariilor cu 25% la Sănătate şi Educaţie.
- Din punctul de vedere al guvernului actual ambele măsuri sunt necesare şi sustenabile - aşa vom reuşi să păstrăm ritmul de creştere şi dezvoltare economică (cel mai rapid din UE), crearea de noi locuri de muncă, exporturi record, revenirea investiţiilor străine directe, dar şi un semnal clar de sprijin pentru cele două domenii strategice - Sănătatea şi Educaţia.
- Există două opţiuni pentru cetăţenii României, opţiuni exprimate constituţional prin intermediul Parlamentului: 1. Menţinerea politicilor actualului guvern referitoare la TVA şi salarii în Sănătate şi Educaţie; 2. Instalarea unui nou guvern al PNL (susţinut bineînţeles de Preşedintele Iohannis) care să ia decizia păstrării cotei de TVA la 24% (inclusiv pentru alimente) şi revenirea salariilor în Sănătate şi Educaţie la nivelul dinainte de creşterea de 25%! (deci tăierea practic a salariilor ca în 2010 sau amânarea, fiind vorba de legi deja în vigoare). În acest fel deficitul bugetar pe 2016-17 va scădea spre 1%, ceea ce evident va fi agreat de FMI, dar cu consecinţe pe care eu personal le consider ca fiind de natură să aducă România înapoi la anul 2010!“
