Pentru o creştere economică avansată de fostul guvern la peste 4,1% din PIB în 2016, deficitul de 3% din PIB poate fi considerat unul enorm. Însă zarurile au fost aruncate. Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat marţi legea prin care salariile bugetarilor care nu au primit alte majorări cresc cu 10%. Impactul bugetar pentru aceste majorări este de 3 mld. lei anual. În total, majorările de salarii, pensii şi indemnizaţii decise în 2015 vor costa bugetul pe 2016, potrivit calculelor făcute de fostul guvern, 12,6 mld. lei.
Un deficit anticipat în 2016, de 2,95% din PIB pe ESA, la o creştere economică de 4,1% înseamnă 22 mld. lei. Aşa a construit fostul guvern bugetul pe 2016. Este o situaţie care leagă de mâini şi de picioare guvernul în exerciţiu pentru că acesta nu va mai putea merge mai sus cu deficitul în caz de situaţii neprevăzute şi va trebui să treacă, dacă acestea apar, la tăieri de cheltuieli. Ştim din trecut că aceste tăieri sunt operate înainte de toate de la investiţii. Urmează cheluielile de bunuri şi, în ultimă instanţă, cum s-a întâmplat în 2010, tăierile de salarii. Însă salariile abia au fost majorate şi este exclus să fie tăiate în 2016.
De mai multe ori premierul Cioloş a spus că va păstra majorările salariale decise de Parlament, dar se va încadra în „ţintele de deficit”. Ce înseamnă aceste ţinte de deficit am aflat miercuri seară. Premierul avea de ales să se încadreze în ţintele de deficit ce derivau din MTO (obiectivele pe termen mediu), care, respectate, ar fi însemnat ca România să se încadreze în 2016 într-un deficit structural de 1% din PIB (întrucât are o datorie semnificativ mai mică de limita de 60% din PIB) şi un deficit bugetar de 1,2% din PIB. Sau să încalce prevederile din MTO şi să se raporteze la ţinta de deficit bugetar de 3% din PIB, prevăzută de Tratatul de la Maastricht, peste care nu poate trece fără un motiv serios şi, din punctul de vedere al situaţiei economice, în care există creştere economică robustă, acest motiv nu există. Iniţial, programul de guvernare prevedea renegocierea termenilor de încadrare în MTO, apoi s-a renunţat la această idee. Iar marţi seară premierul Cioloş a spus clar, este adevărat cu alte cuvinte, că MTO va fi încălcat. Premierul a susţinut: „Nu mă surprinde deloc, am avut o discuţie cu dânsul (Klaus Iohannis) ieri şi legat de acest subiect şi i-am spus că în calculele pe care le-am făcut am inclus şi această creştere de 10% şi după calculele noastre putem rămâne în ţintă de deficit de 3% din PIB cu această creştere“. Deci un deficit de 3% din PIB cum prevede Tratatul de la Maastricht şi nu unul de 1,2% din PIB, cum prevede MTO. Va tăia guvernul din alte părţi? Nu, spune premierul, citat de Mediafax.
„N-o să tăiem, în schimb o să mergem pe partea de investiţii unde am rezervat fonduri şi pentru investiţii, atât la Ministerul Dezvoltării cât şi Ministerul Transporturilor, dar o să facem un efort din absorbţia fondurilor europene ca să avem şi investiţii aşa cum ne-am propus.“ Nu este prea optimist noul premier? Dacă ne uităm la cum a acţionat fostul guvern, putem anticipa şi constrângerile noului Executiv. Ca să facă posibile majorările de salarii şi pensii, fostele guverne conduse de Victor Ponta au tăiat la sânge din cheltuielile pentru investiţii. În ultimii patru ani cheltuielile de capital (investiţiile din buget) au fost drastic tăiate şi au fost majorate impozitele (taxa pe stâlp, acciza de 7 eurocenţi la carburant), tocmai pentru a se face loc majorărilor de salarii şi indemnizaţii.
Abia de anul trecut şi-au făcut loc relaxările fiscale (scutirea de impozit a unei părţi a profitului reinvestit, reducerea CAS cu cinci puncte, reducerea TVA, etc.). Acestea aduc însă şi ele goluri în buget, până să fie vizibil un eventual efect de runda a doua. Sunt patru ani în care cheltuielile de capital au scăzut an de an, paralel cu salariile care creşteau. Acum guvernul moşteneşte aceste majorări salariale, trebuie să le onoreze, dar spune că se va concentra şi pe investiţii şi, mai ales, afirmă că se va baza pe fondurile UE. Cum aşa? Cu două luni înainte de închiderea exerciţiului financiar 2007 – 2013, România a absorbit de la UE doar 56% din fonduri (12,4 mld. euro, faţă de 19 mld. euro cât i-au fost alocate). Guvernul nu se mai poate baza pe fondurile din acest exerciţiu financiar, timpul este prea scurt. În vreme ce toată lumea se lamentează în faţa dezastrului din exerciţiul 2007 – 2013, nimeni nu vede că au trecut deja doi ani din exerciţiul financiar 2014 – 2020 şi nu s-a întâmplat mai nimic.
La nouă luni din 2015, bugetul consolidat a cheltuit 11 mld. lei pentru proiectele finanţate în cadrul exerciţiului financiar 2007 – 2013 şi doar 492 mil. lei pentru proiectele din cadrul exerciţiului financiar 2014 – 2020. Iar fostul ministru al fondurilor europene şi apoi al finanţelor Eugen Teodorovici spunea, în 2013: „Vom pregăti terenul ca să putem absoarbe bani din exerciţiul financiar 2014 – 2020 încă de la 1 ianuarie 2014”. Iată că sunt aproape doi ani de atunci şi bugetul a cheltuit sub 500 mil. lei pentru acest cadru funanciar. Or, ca să iei bani de la UE, întâi trebuie să-i cheltuieşt tu şi apoi îţi vor fi rambursaţi. De ce nu a cheltuit fostul guvern bani pentru cadrul financiar 2014 – 2020? Fie nu a avut proiecte, fie nu a avut bani. Întrucât graba a fost cadrul financiar 2007 – 2013 pentru ca pierderea financiară să fie mai mică, s-au alocat bani pe aceste proiecte. Guvernul Cioloş poate miza doar pe banii din programul 2014 – 2020, pentru că 2007 – 2013 se încheie. Sunt şi aici bani mulţi, 23 mld. euro fonduri structurale şi 8 – 9 miliarde de euro fonduri de dezvoltare rurală. Dar, ca să aibă aceşti bani, guvernul şi beneficiarii privaţi trebuie să cheltuiească ei întâi banii şi apoi să ceară rambursarea lor. Iar, cu un deficit angajat deja până la limita de sus de 3% din PIB, guvernul va avea multe dificultăţi în a găsi bani suplimentari de investiţii.
Mai mult, dacă creşterea economică nu va atinge 4% din PIB, cu sau fără investiţii, guvernul Cioloş chiar va avea mari probleme.
