Eveniment

De ce este important să fie presiune pe toţi cei care au banul public sub semnătură: Cu 25% din PIB, România este pe locul 6 în lume la ponderea investiţiilor în economie, imediat după China, Coreea de Sud şi India, dar calitatea bunurilor publice este la pământ

De ce este important să fie presiune pe toţi cei care...

Autor: Sorin Pâslaru

23.02.2017, 22:04 2155

Cu o rată a acumulării care o plasează printre primele şase economii ale lumii, conform Institutului de Statistică, România este de fapt pe ultimele locuri la calitatea bunurilor publice oferite, aşa cum este de altfel percepţia generală a populaţiei despre serviciile publice de sănătate, educaţie şi infrastructură.

Proaspăt apărut, Anuarul de Statistică 2016 are o surpriză pentru cine este interesat de poziţia României la diverşi indicatori faţă în faţă cu alte ţări ale lumii.

Structura PIB în 80 cele mai importante ţări ale lumii  arată că ponderea formării brute de capital fix, adică investiţiile, ne detaşează în top 6 mondial. România are la nivelul anului 2015 o rată a acumulării de 24,8%, după China (44,5%), India (30,8%), Coreea de Sud (29,1%) Australia (26%), Singapore (26%).

Rata acumulării este unul dintre cei mai puternici indicatori din economie. De obicei, în economiile dirijate (sau cvasidirijate de stat) rata acumulării este de peste 30% din PIB, după cum o dovedeşte economia Chinei.

În anii ’80, era cazul Japoniei să aibă rate de acumulare de peste 40% din PIB. Structura economiei Coreei de Sud, cu 29% investiţii în PIB, dovedeşte ambiţiile fără limită ale unei ţări care, cu doar 50 de milioane de locuitori, se bate în hi-tech cu Statele Unite.

Iar coordonarea de către stat a marilor holdinguri industriale în ţările asiatice, chaebols în Coreea sau keiretsu în Japonia, este binecunoscută.

O rată de acumulare de 25% pentru România este corectă pentru o ţară care vrea să recupereze decalajele faţă de Europa de Vest şi conformă cu rata înaltă de creştere economică, de 4-5% din PIB, din ultimii doi ani.

Inclusiv Comisia Europeană în ultimul său raport asupra evoluţiei economiei româneşti subliniază rata înaltă a formării brute de capital fix din România, mult peste media de 19,7% din UE, dar atrage atenţia asupra calităţii investiţiilor publice.

Şi aici vine explicaţia pentru care, deşi România este în top la banii alocaţi pentru investiţii, oamenii sunt nemulţumiţi de calitatea infrastructurii publice, a sistemului medical public şi cel de educaţie. Unde şi cum merg banii face diferenţa.

Spre exemplu, pentru 2017 investiţiile prevăzute în buget sunt de 39 miliarde de lei, adică aproape 5% din PIB, dintre care 26 mld. lei (5,7 mld. euro) sunt bani alocaţi din bugetul României, iar restul de 13 mld. lei sunt din fonduri europene.

Din buget au fost alocate pentru investiţii în ultimii 10 ani, mai mult sau mai puţin, circa 5% din PIB în fiecare an pentru investiţii. Aceasta înseamnă undeva între 6 şi 7 mili­arde de euro pe an, deci cel puţin 60 miliarde de euro în ultimul deceniu!

Atunci de ce nu am trecut munţii cu o autostradă, de ce Bucureştiul nu are o centură completă, de ce nu avem spitale, săli de sport şi săli de concerte noi, de ce nu avem 100 de campusuri şcolare şi universitare noi? De ce, de ce, de ce…

Cum or fi gândind cei care au aceste miliarde de euro pe mână din ministere şi agenţii, se întreabă oamenii, ei nu văd că banii se cheltuie, dar obiectivele de infrastructură nu se văd? Ei nu stau blocaţi pe Valea Prahovei, nu au copii în clase înghesuite, nu merg în spitale unde se coşcovesc pereţii?

A fost recent la ZF Live unul din oamenii cheie din Ministerul Finanţelor care se ocupă de ani de zile de bugetul României, secretarul de stat Daniela Pescaru. Oameni care au în faţă şi administrează matricile gigante ale bugetului consolidat al statului, cu mii de intrări şi de corelaţii, unde a patra cifră după virgulă poate însemna o şcoală nouă de jumătate de milion de euro.

Şi a spus aşa: „Avem bani de investiţii. Avem alocări de 39 miliarde de lei, dintre care 26 de miliarde de lei direct de la stat”. Şi atunci, d-na Pescaru, de ce nu se văd în economie? „Asta ne întrebăm şi noi. Să ştiţi că am făcut prioritizări, există preocupări şi discuţii pentru a face un top al celor mai importante investiţii care să fie finanţate”.

26 miliarde de lei – aproape 6 miliarde de euro – şi banii se risipesc printre degete ca nisipul. La sfârşitul anului, banii sunt cheltuiţi dar şoseaua, spitalul sau şcoala nu există.

De fapt, toate aceste date şi reacţii nu arată decât un singur lucru. România nu este guvernată. Nu ştie stânga ce face dreapta. Nu există un centru, o coordonare, o direcţie. Un plan de urmat de la punctul A la punctul B. Suntem aici, cheltuim 6 miliarde de euro în 2017 şi vom ajunge aici. Nu există aşa ceva.

Şedinţele de guvern unde trebuie urmărită execuţia proiectelor au alte scopuri. Iar stenogramele date recent publicităţii stau mărturie.

De aici pleacă slăbiciunea ţării. Este ca o maşină fără ax, fără direcţie. Acolo sus, la centru, unde trebuie puse cap la cap resursele pentru atingerea obiectivelor şi înlăturate obstacolele, este o devălmăşie. Sistemul merge din inerţie, şi nu către obiective asumate. Mai mult, se răspunde la obiectivele altora decât să fie urmărite propriile direcţii.

De aceea, presiunea pe cei care au pe semnătură 6 miliarde de euro pe an pentru investiţii publice nu trebuie slăbită. Cu orice risc. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO