Marţi seară premierul a prezentat starea economiei la doi ani de la preluarea mandatului şi a adus argumente pentru reducerea CAS cu cinci puncte procentuale.
Premierul a menţionat că măsura de reducere a CAS cu 5 puncte va lăsa 4,8 miliarde de lei anual la dispoziţia firmelor private, deci „gaura“ la buget va fi o sumă echivalentă.
Premierul a menţionat patru surse de acoperire a deficitului nou-creat: 1,3 mld. lei în plus din crearea de noi locuri de muncă, 1,25 mld. lei din TVA ca urmare a investiţiilor prin efect de multiplicare, 4 miliarde de lei din recuperarea măcar 10% din datoriile firmelor aflate în insolvenţă şi 1,9 miliarde de lei din reducerea cu 10% a evaziunii fiscal estimată la CAS.
Adunate, toate aceste posibile surse dau în total 8,45 miliarde de lei, adică aproape dublu faţă de cât ar avea nevoie.
Premierul nu a dat detalii suplimentare, a susţinut că el a prezentat cifrele care sunt reale şi, de aici încolo, pot urma polemicile. Or, problema pentru unii economişti este că cifrele nu au fost îndeajuns explicate.
Astfel, premierul a spus că va avea venituri suplimentare de 1,3 mld. lei din încasări în plus din CAS sau CASS, dar şi 1,25 mld. lei în plus din TVA ca efect al multiplicării aduse de noi investiţii. Teoria spune că scăderea de taxe ajută economia, ca urmare efectul de multiplicare la care face trimitere guvernul poate fi real, spune economistul Florin Câţu. Însă, observă el, guvernul nu ia în calcul creşterea salariului minim pe economie din 2015 care reprezintă un cost suplimentar cu forţa de muncă pentru angajator.
Aşadar, reducerea CAS reprezintă o scădere a costului cu forţa de muncă, majorarea salariului minimim un cost suplimentar cu aceeaşi forţă de muncă. Dacă efortul suplimentar este egal cu scăderea efortului prin reducerea CAS avem în cel mai bun caz un efect neutru pentru buget. Dacă angajatorul rămâne cu un cost mai mare pe forţa de muncă pe net (creştere salariul minim minus reducere CAS) efectul de multiplicare este negativ, iar veniturile la buget scad.
Economistul Gabriel Biriş este de-a dreptul sarcastic când comentează sursa suplimentară de 1,25 mld. lei încasări în plus din TVA, ca urmare a a noilor investiţii (prin efectul de multiplicare). TVA este un impozit pe consum nu pe business. Ceea ce cheltuieşte un investitor cu TVA, ca urmare a unor „noi investiţii“, este deductibil, prin urmare neutru bentru buget.
„Nu vor lua niciun ban de aici şi mă miră că nimeni nu i-a spus asta premierului.“
Mai mult, el se îndoieşte şi de celelalte surse aduse în discuţie, amintind că măsura renunţării la cota progresivă, în 2005, s-a văzut, dar ea a fost însoţită şi de alte măsuri precum creşterea unor taxe, s-au pus bariere la microînpreprinderi care nu erau impuse şi s-a trecut pe PFA care plăteau impozit, s-a introdus impozitul pe tranzacţii imbiliare, a crescut impozitul pe veniturile din dividende. Prin urmare efectul a fost unul combinat.
Una dintre cele mai controversate surse de acoperire a deficitului ar veni din aplicarea noii legi a insolvenţei. Potrivit premierului, din recuperarea a 10% din datoriile firmelor aflate în insolvenţă vor veni 4 miliarde de lei, după ce anul trect statul a încasat doar ceva peste 500 de milioane de lei de la firmele în insolvenţă din datoriile de 17 mld. lei.
„Vor încasa tot 1-2% ca anul trecut. Niciodată premierul nu a explicat prin ce pârghii va recupera Fiscul mai mult, ca urmare a noii legi a insolvenţei“, comentează Biriş.
Avocatul Stan Tîrnoveanu de la Zamfirescu Racoţi & Partners, specialist în insolvenţe, spune că cifrele prezentate de premier par exagerate, dar admite că, teoretic, se pot recupera 10% din datoriile unei firme în insolvenţă, pentru ca unul dintre cei mai titraţi specialişti în materie Arin Stănescu să amintească că, la nivel european, se recuperează în medie peste 20% din datoriile firmelor în insolvenţă.
Economiştii au arătat de-a lungul vremii că astfel de datorii se recuperează însă greu, se recuperează o singură dată, prin urmare nu pot fi socotite un venit permanent ca să poată să fie trecute între sersele de acoperire a unor cheltuieli permanente cum e scăderea CAS.
Reducerea cu 10% a evaziunii fiscale la CAS este la fel de improbabilă, în condiţiile în care aceasta a crescut în ultimii ani în loc să scadă, arată economiştii. Inspecţia Muncii nu a reuşit într-un an de zile (2013) să scoată la iveală decât 15.700 de angajaţi la negru, în condiţiile în care Consiliul Fiscal numără 1,5 milioane de angajaţi la negru.
„Reducerea CAS cu 5% este prea puţin pentru a aduce la suprafaţa munca la negru. Ce reduci, impozitul de la 45%, la 40%? Măsura nu are nici pe departe efectul reducerii de la 40% la 16% (impozitul pe venit la introducerea cotei unice – n.red.), este prea puţin pentru a face minuni.“
