Execuţia bugetară la şase luni din 2014 reliefează un lucru care apare ca un paradox: în vreme ce absorbţia este cea mai bună din toţi anii din urmă, în bugetul consolidat al statului au intrat cei mai puţini bani europeni din ultimii trei ani, deşi 70-80% din banii UE merg spre lucrări publice ce implică, prin urmare, banii statului (drumuri, căi ferate, canalizări, gropi de gunoi). Aparentul paradox este dublat de faptul că, în vreme ce se laudă cu absorbţia din ce în ce mai bună, care este o realitate, guvernul Ponta o sabotează prin tăierea investiţiilor publice.
Doar 2,7 mld. lei (382 mil. euro) au intrat în bugetul consolidat în primele şase luni din an, faţă de un total de 1,7 mld. euro rambursări de la UE în semestrul întâi din 2014. 1,7 mld. euro rambursări în prima parte a unui an este cel mai bun rezultat consemnat de când România ia fonduri UE; dar la bugetul consolidat au ajuns doar 22% din aceşti bani (2,7 mld. lei, adică 382 mil. euro), în contul plăţilor efectuate şi prefinanţări de la buget. Acest lucru înseamnă că absorbţia a mers mai bine în prima parte a anului pentru proiectele private şi mai puţin bine pentru cele publice, o situaţie care poate crea dificultăţi viitoare de vreme ce 80% din banii europeni se îndreaptă spre proiecte publice şi nu private.
Spre comparaţie, în primele şase luni din 2012, 96% din banii atraşi de la UE, 3,1 mld. lei, au intrat în bugetul consolidat al statului, iar în 2013 90% din cei 3,3 mld. lei atraşi au avut aceeaşi destinaţie.
Ministrul bugetului Liviu Voinea a încercat să explice marţi neîndeplinirea ţintei de venituiri în bugetul consolidat prin faptul că nu au venit bani europeni în buget.
„Este adevărat că pe fonduri europene nu s-au realizat toate veniturile întrucât nu s-au realizat nici toate cheltuielile, dar nu am intervenit în rectificarea bugetară asupra capitolului de fonduri europene pentru a da posibilitatea tuturor ordonatorilor de credite să realizeze absorbţia programată la începutul anului, estimând că sunt în continuare create condiţiile, premisele, ca această absorbţie să atingă nivelul stabilit. Există o sezonalitate şi a lucrărilor şi a cheltuielilor în infrastructură.“
Reprezentanţii administraţiei ar fi trebuit să adauge că banii europeni nu au venit pentru că statul nu şi-a făcut cheltuielile programate întrucât, în cea mai mare parte, banii europeni sunt de fapt decontări ale lucrărilor deja efectuate şi mai puţini din ei reprezintă avansuri.
Din cele 20 mld. lei pe care şi-a plănuit să le cheltuiască pe întreg 2014 în programe în care sunt implicate fonduri UE, bugetul nu a cheltuit la jumătatea exerciţiului financiar decât 4,5 mld. lei, adică 22,5% din ce şi-a propus. Aşa stând lucrurile, nu trebuie să mire că, din cele 14,8 mld. lei pe care bugetul şi-a propus să-i atragă de la UE anul acesta, la jumătatea lui 2014 nu a atras decât 2,7 mld. lei, adică 18,2% din suma propusă. Problematic aici este faptul că amânarea cheltuielilor poate costa foarte mult întrucât, în acest caz, intervine factorul timp, banii europeni din exerciţiul financiar 2007-2013 putând să mai fie cheltuiţi doar până la finele lui 2015. Şi este vorba despre 12,4 mld. euro, dintre care cel puţin 9 mld. euro trebuie atraşi în lucrări publice.
Alături de datele Finanţelor, statistica Ministerului Fondurilor Europene reflectă şi ea această lipsă a cheltuielilor pe proiecte: între cererile de rambursare şi rambursarea efectivă distanţa este mică - 500 mil. euro, faţă de 1,5 mld. euro la finalul anului trecut.
