Regiunea Mării Negre, dincolo de interesul sporit pentruproiecte privind explorarea sau transportul de hidrocarburi, arputea deveni o ţintă pentru invesţii în domeniul producerii deechipamente pentru parcurile eoliene, România şi Turcia având celemai mari şanse pentru concretizarea unor astfel de intenţii, spunreprezentanţii Asociaţiei Europene pentru Energie Eoliană(AEEE).
"România devine un candidat puternic pentru investiţii înunităţi de producţie pentru echipamentele necesare parcuriloreoliene în contextul în care regiunea Mării Negre se transformăîntr-o piaţă foarte mare pentru astfel de proiecte. Dacă se va facevreo investiţie serioasă într-o fabrică de echipamente, atunci eava fi în România sau în Turcia. Acolo face sens pentru că ardeservi pieţe emergente ca Turcia, România, Bulgaria sau Ucraina",spune Jacopo Moccia, consultant pe probleme de reglementare dincadrul AEEE, organizaţie formată din circa 600 de membri, printrecare se află nume precum Enel, Iberdrola, Vestas sau GeneralElectric şi care este prezentă în 60 de ţări având ca scopsprijinirea dezvoltării industriei eoliene.
Fabrică Vestas?
Potrivit statisticilor europene, anul trecut în România s-aumontat 448 MW în parcuri eoliene, echivalentul unor investiţii decirca 800 de milioane de euro, proiectele fiind realizate de numegrele în industrie aşa este cazul cehilor de la CEZ, al italienilorde la Enel sau al grupului Energias de Portugal. Mai mult,proiectele realizate anul trecut au dus la un salt de capacitate depeste 32 de ori comparativ cu stituaţia din 2009, România fiind aşaptea ţară membră a UE în funcţie de proiectele eoliene noirealizate. Astfel, investiţiile locale au reprezentat 5% dincapacitatea totală nou instalată la nivelul celor 27 de statemembre.
"Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, Vestas (lidermondial în tehnologie pentru parcuri eoliene, care şi-a deschisrecent o reprezentanţă în Bucureşti - n.red.) analizeazăposibilitatea unei astfel de investiţii în România", a mai precizatMoccia. Reprezentanţii Vestas au declarat la deschiderea birouluidin România că piaţa locală este cea mai promiţătoare ţară dinEuropa de Est.
3.000 MW în 2020
Statisticile de care dispune AEEE arată că la nivelul anului2020 în România vor fi instalaţi circa 3.000 MW în parcuri eoliene,ceea ce este echivalentul în capacitate a circa patru reactoare alecentralei nucleare de la Cernavodă. Deşi prognozele AEEE ar puteafi considerate pesimiste faţă de ceea ce se anticipează la nivellocal, ele corespund cu cele ale Transelectrica, transportatorulnaţional de energie electrică. Compania a precizat în mai multerânduri că reţeua de electricitate din România poate integra numaiaproximativ 3.000 MW din energie eoliană. De exemplu, Asociaţiaromână pentru Energie Eoliană a declarat că la nivelul anului 2013ar putea fi montaţi mai bine de 4.000 MW în parcuri eoliene.
"Într-adevăr, sunt probleme legate de capacitatea de evacuare aenergiei din zona Dobrogei, acolo unde sunt concentrate majoritateaparcurilor eoliene, spre restul ţări. Sunt însă proiecte care potfacilita acest lucru. De exemplu, cablul submarin dintre România şiTurcia este o posibilitate mai ales ţinând cont de faptul că Turciaeste o ţară unde consumul de energie creşte anual cu circa 8%", auexplicat reprezentanţii AEEE. La începutul acestei luni, ministruleconomiei Ion Ariton a avut o întâlnire cu omologul său turc TanerYildiz, una dintre temele discutate fiind chiar realizarea cabluluielectric submarin care va conecta sistemul energetic al României cucel al Turciei. În ciuda importanţei lui, proiectul este de maimulţi ani pe agenda discuţiilor dintre cele două state, fără aajunge însă într-o fază concretă.
Gazul şi vântul, energiile viitorului
Tendinţa care se remarcă la nivel european este că investiţiileîn unităţi de producţie noi au în general două direcţii majore:unităţile pe gaz şi unităţile care folosesc sursele regenerabile.În schimb, sunt scoase din funcţiune fără a fi înlocuite în acelaşiritm tot mai multe unităţi nucleare sau care funcţionează pepăcură.
"Se face trecerea de la petrol la alte energii mult mai ieftine,practic asistăm la decarbonizarea industriei. Am văzut anul trecuto creştere accelerată a unităţilor finalizate pe gaze, dar trebuiesă ţinem cont de un lucru. Aceste investiţii au fost pornite înurmă cu cinci ani când nimeni nu lua în calcul criza. Peste cinciani nu vom mai vedea aceeaşi dinamică tocmai din cauza efectelor pecare le-a produs criza. În cazul energiei eoliene, impactul nu esteatât de mare pentru că nu durează mai mult de un an realizarea unuiproiect", explică Moccia, care a mai precizat că în ultimii zeceani cele mai mari investiţii au fost făcute în parcurile eoliene şiîn centralele pe gaz.
Redevenţa pe vânt?
Deşi este considerată o resursă practic inepuizabilă, unelestate au încercat să aplice un sistem de redevenţe pentruutilizarea resursei eoliene de pe teritoriul lor aşa cum sepractică în cazul hidrocar-burilor.
"În Italia, în Calabria, autorităţile locale au încercat săintroducă un sistem de taxare pe vânt, dar nu au reuşit. Aşa cevanu se poate aplica pe vânt, care poate să bată sau nu, poate să-şischimbe direcţia, care nu este un bun al cuiva", crede Moccia.
Pe termen lung, re-prezentantul AEEE este de părere că la ni-veleuropean este obli-gatorie începerea discu-ţiilor pentru un set demăsuri pentru sprijini-rea energiei verzi din-colo de 2020, an încare la nivel european se doreşte obţinerea unei reduceri aemisiilor de carbon cu 20% concomitent cu creşterera ponderiienergiei verzi în consumul de electricitate până la 20%. "Trebuiesă vedem ce facem după anul 2020. Trebuie gândite planuriintermediare", a conchis reprezentantul AEEE.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
