Eveniment

“Iresponsabilitatea trecutului”. Pentru că au dat credite exotice (CHF) cu costuri ascunse şi cu riscuri de curs şi de dobândă extrem de ridicate unor clienţi pe care ele însele îi consideră needucaţi financiar, băncile şi IFN-urile au ajuns în situaţia de a le fi plafonate dobânzile maxime şi protestează. Nu înţeleg de ce protestează

“Iresponsabilitatea trecutului”. Pentru că au dat...

Autor: Cristian Hostiuc

25.02.2018, 21:02 6255

Deputatul PNL Daniel Zamfir, autorul Legii dării în plată, a obţinut aprobarea Senatului pentru încă un proiect de lege: plafonarea dobânzilor maxime percepute de bănci şi IFN-uri pentru creditele ipotecare  şi de consum.

În cazul creditelor ipotecare, dobânda maximă este de 2,5 ori peste dobânda de referinţă a BNR - care în acest moment este de 2,25% pe an. La creditele de consum, dobânda maximă este de 18% pe an.

Noua propunere legislativă a senatorului PNL Daniel Zamfir, de plafonare a dobânzilor la credite, dă peste cap sistemul bancar şi modalitatea de calcul a dobânzilor la credite şi stârneşte mânia băncilor şi a PNL-ului

La dobânzile actuale, nivelul dobânzii efective DAE la cre­­­­ditele ipotecare este de 4,8% pe an, sub nivelul maxim care ar rezulta din proiectul de lege - 5,4%. La creditele de con­sum, băncile sunt sub DAE de 18%, nivelul actual situându-se în jurul a 10,2% pe an. În cazul IFN-urilor, dobânzile la cre­di­­­tele de consum depăşesc 50% pe an, dacă nu chiar 100% pe an.

Băncile şi IFN-urile protestează împotriva acestui proiect de lege, susţinând că această plafonare va trimite clienţii IFN-urilor în braţele cămătarilor sau, în cel mai fericit caz, la casle de amanet.

Analiştii financiari susţin că această plafonare va distorsiona piaţa prin încălcarea principiilor pieţei libere. Horia Braun, economistul-şef al BCR, susţine că ceea ce în alte ţări este o iniţiativă de a evita împrumuturile de tip camătă la noi încurajează camăta.

Bancherii consideră că această plafonare va limita acordarea creditelor şi va implica solicitarea de garanţii mai mari, ceea ce va limita numărul celor care se vor încadra pentru aceste împrumuturi.

Bancherii şi IFN-urile cer studii de impact independente pen­­tru a se demonstra implicaţiile negative ale acestei pla­fonări.

Băncile şi IFN-urile se luptă împotriva plafonării dobânzilor şi propun un studiu de impact privind posibila plafonare a DAE. ”„Pur şi simplu, ideea plafonării ne-a luat prin surprindere”

Înainte să apară aceste studii independente, BNR a dat publicităţii câteva exemple din Uniunea Europeană privind plafoanele maxime de credit. Grecia, Irlanda şi Malta au plafoane absolute fixe, în timp ce alte 12 ţări au plafoane rela­tive bazate pe o rată de referinţă. În Germania există plafoane maxime nu date printr-o lege, ci prin cutuma de piaţă.

Cum sunt plafonate dobânzile la credite în Europa: în Germania, jurisprudenţa indică o dobândă maximă dublul dobânzii de referinţă. În România, băncile se revoltă după propunerea de plafonare la 2,5 ori dobânda BNR. Cum arată restul statelor UE

Bancherii şi asociaţiile profesionale discută prea puţin despre cum s-a ajuns în această situaţie.

Într-o ţară unde îi consideră pe marea majoritate a românilor needucaţi financiar, băncile au vândut românilor credite exotice, de tip CHF - în franci elveţieni sau au vândut credite cu costuri considerate ascunse, care ulterior au fost date jos fie prin procese, fie de către ANPC - Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

Nici până acum băncile nu au răspuns la întrebarea de ce au vândut credite în franci elveţieni unor clienţi pe care i-au înca­­drat prin dobânzile scăzute la CHF faţă de euro sau lei, în ob­­ţinerea unor credite, fără să-i avertizeze pe prima pagină, într-un mod direct, privind evoluţia cursului valutar la francul elveţian. 

Băncile care au dat credite în franci elveţieni au preferat să vândă acest produs unor clienţi needucaţi financiar, transferânduâle riscul de curs valutar de care ele ţnsă s-au protejat intern.

Şi la creditele în euro poate fi o întreagă discuţie legată de riscul valutar, dar aici responsabilitateea este a BNR, care a lăsat cursul leu/euro să scadă, permiţând în acest fel foart multor români să se încadreze în condiţiile de credit, deşi veniturile erau la limită.

De asemenea, într-o ţară unde marea majoritate a românilor sunt consideraţi needucaţi financiar, băncile au permis, prin evaluările lor, creşterea preţului la apartamente în perioada de boom la valori absurde, “ca de Viena”.

Clienţii au luat credite în special pentru apartamente, bazându-se pe aceste evaluări ale băncilor, şi niciun moment nu s-au gândit că piaţa se poate prăbuşi în numai unu sau doi ani.

Şi aici avem un dublu limbaj, respectiv economiştii băncilor atrăgeau atenţia asupra creşterii nesustenabile a preţurilor de pe piaţa imobiliară, dar şi a creşterii nesustenabile a salariilor sau a aprecierii nesustenabile şi nesănătoase a cursului de schimb, dar, pe de altă parte, băncile unde lucrau dădeau credite fără ca ele să ia în considerare avertizările propriilor economişti.  

Exact cum se întâmplă şi acum, când economiştii băncilor atrag atenţia asupra creşterii prea rapide a salariilor şi câţiva dintre ei fac referire şi la creşterea din nou prea rapidă a pieţei imobiliare, dar în schimb băncile împing în sus creditarea ca în perioada de boom.

Pentru că IFN-urile au devenit vârful de lance al creşterii creditării, iar dobânzile depăşesc 50-100%, BNR le-a impus cerinţe suplimentare de capital pentru a le domoli. Nu putea să le interzică să dea credite, dar pentru asta le cere capital suplimentar.

Dacă vă mai amintiţi, inclusiv BNR, în criza din toamna lui 2008, atunci când dobânzile la lei de pe piaţa interbancară au ajuns şi la 500%, a impus o plafonare a dobânzilor ROBID ROBOR pe hârtie. Pentru că ROBID ROBOR ajunsese la 300-500% pe interbancar, BNR le-a plafonat administrativ în raportările oficiale, nu în tranzacţiile de piaţă, pentru a nu se transfera asupra clienţilor creşterile excepţional din criza de atunci. Şi tot BNR se întreba atunci de ce băncile nu au apelat la facilitatea de overdraft ca să facă rost de lei şi au preferat să se întreacă în piaţă în majorarea dobânzilor.

Foart multe bănci invocă libertateea de piaţă atunci când consideră că aceste intervenţii de plafonare nu au ce să caute într-o economie liberă.

Dar tuturor bancherilor trebuie să li se aducă aminte că băncile lor mamă - nu toate - au fost salvate în criză de către state prin pachete financiare acordate de la buget, adică din banii populaţiei.

Pentru că băncile şi bancherii uită atunci când vând produse de creditare exotice sau cu costuri ascunse unor persoane needucate financiar şi care nu înţeleg riscul de dobândă şi de curs şi nici nu şi l-ar putea permite, de responsabilitatea acestor produse, atunci trebuie să vină legiutorii să plafoneze cu aceste plafoane sau cu acest reglementări.

Responsabilitate înseamnă nu să-l laşi pe un client care nu înţelege nimic din riscuri să cumpere un credit, ci să nu i-l vinzi.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO