Săptămâna aceasta ar trebui să fie decisivă pentru legea salarizării bugetarilor, în condiţiile în care guvernul vrea să o adopte până la 1 iulie. Însă, după discuţii cvasiieşuate cu medicii, a venit rândul profesorilor să conteste legea în varianta propusă de guvern.
În ciuda a ceea ce se spune, anume că noua lege a salarizării doar aşază pe trepte mai corecte salarizarea, numai aplicarea noii legi în cazul salariilor profesorilor costă suplimentar bugetul 800 mil. lei/an.
Sorin Hăncescu, preşedintelui Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, a infirmat, întrebat de ZF, o presupusă nouă întâlnire astăzi, la Ministerul Muncii, după ce discuţiile de săptămâna trecută au eşuat. În aceste condiţii, varianta vicepremierului Vasile Dâncu, anume că este posibil ca guvernul să nu poată adopta legea în şedinţa de miercuri, prinde din ce în ce mai mult contur.
Sindicatele din educaţie susţin o nouă lege a salarizării. Au primit grilele de salarizare cum au fost elaborate la Ministerul Muncii, dar au obiecţii. Pe de altă parte, graba guvernului de a adopta această lege este în măsură să surprindă. Salariile medicilor au crescut deja cu 25% în 2015, ca şi cele ale profesorilor (în două tranşe). Acum veniturile profesorilor şi ale medicilor – unele dintre cele mai mici din sistemul public de salarii – au ajuns la nivelul salariului mediu pe economie.
În orice caz, sindicatele din învăţământ ameninţă cu proteste începând cu 1 iunie, dacă până atunci nu se ajunge la o soluţie. Sindicatele din învăţământ au refuzat oferta de majorare a salariilor cu 10% începând cu 1 august 2017, în condiţiile în care medicilor ar urma să li se aplice noua lege a salarizării fie de la 1 august 2016, fie de la 1 ianuarie 2017.
Or, după cum se vede, în ciuda majorărilor salariale de anul trecut, guvernul de tehnocraţi este şi el de acord cu alte majorări, în timp ce economiştii atrag atenţia că nu pot exista creşteri de acest nivel în fiecare an fără consecinţe majore asupra echilibrului bugetar.
Atâta vreme cât România a avut un acord cu FMI, înţelegerea a fost că guvernul poate face ce vrea cu salariile, cu condiţia ca volumul acestora să nu depăşească o anvelopă de 7% din PIB. Acest procent este depăşit de mai mulţi ani, iar noua lege va creşte cheltuielile bugetului, ceea ce ar putea pune presiune pe deficitul bugetar, dacă nu cresc veniturile sau dacă nu sunt tăiate cheltuieli din altă parte. De obicei, în astfel de situaţii, primele sacrificate sunt cheltuielile de capital (investiţiile din buget), care au ajuns la niveluri extrem de joase în ultimii ani, tocmai pentru că guvernele au privilegiat reîntregirea salariilor şi majorarea lor, în detrimentul investiţiilor în drumuri şi autostrăzi. În primele trei luni din an, cheltuielile cu salariile celor circa 1,2 milioane de angajaţi din sectorul bugetar au crescut cu 8% faţă de perioada similară a anului anterior, ajungând la 12,7 mld. lei. Pentru anul acesta statul are în plan să cheltuiască peste 57 de miliarde de lei cu salariile bugetarilor (7,7% din PIB), în creştere cu 10% faţă de anul 2015. Ponderea în PIB a cheltuielilor cu bugetarii va ajunge astfel la cel mai ridicat nivel din 2011 încoace.
Sectorul bugetar are o pondere de 26% în efectivul total de salariaţi din economie - 1,2 milioane de angajaţi din totalul de 4,6 milioane. În Franţa, bugetarii reprezintă 20% din numărul total de salariaţi, iar în Germania 15%. Însă nu numărul de salariaţi este atât de important aici, ci puterea statului de a-i susţine. Pentru că, dacă Franţa are venituri bugetare echivalente cu 55% din PIB iar Germania venituri bugetare de peste 45% din PIB, în cazul României veniturile sunt la 31-32% din PIB şi vor scădea la sub 30% din PIB ca urmare a reducerii taxelor.
