Casa de Insolvenţă Transilvania a ajuns în ultimii trei ani săadministreze procesul de reorganizare judiciară a unor afaceri cuun rulaj anual de aproape un miliard de euro înainte de criză,asumându-şi rolul de "protector" al afacerilor locale în faţabăncilor şi a celorlalţi creditori, care ar fi putut alege variantamai "simplă", şi anume falimentul.
"Am încercat să le explicăm creditorilor că pot fi salvatebusiness-uri româneşti şi branduri locale. «Să nu ucidem vaca».Să-i punem pe calea cea bună şi să nu ucidem tot mediul de afaceri.Să lucrăm la mentalitate şi să vedem ce spune legea referitor lareorganizare. Dacă toţi te execută...", explică Radu Lotrean, unuldintre partenerii fondatori de la Casa de Insolvenţă Transilvania,principala misiune pe care a avut-o firma pe care o conduce înultimii doi ani.
Lotrean are 31 de ani. El şi actualul său partener AndreiCionca, 32 de ani, sunt cei mai buni prieteni încă din perioada încare studiau Dreptul la Cluj. S-au tot mutat prin ţară de-a lungulanilor după dosare de lichidare şi reorganizare, dar după venireacrizei au sesizat că şi această piaţă are cele mai mari perspectivede creştere tot în Bucureşti.
Astfel au ajuns să preia spre reorganizare firme cu afaceri dezeci de milioane de euro şi acoperire naţională, precum Leonardo,Flanco sau Diverta, pe care au încercat să le repună pe picioarepentru a "nu ucide vaca".
"Andrei a făcut o analiză din care a reieşit că 30% dincreditele pentru companii sunt date în ţară şi 70% în Bucureşti.Ne-am dat seama atunci că aici este piaţa. Brandul Casa deInsolvenţă Transilvania am zis iniţial că ne poate încurca,deoarece lăsa impresia că acoperim doar o anumită regiune. Dar numai aveam ce face, astfel că am mers înainte cu acelaşi nume",spune Lotrean.
Au deschis astfel anul trecut biroul din Capitală, Lotreanşi Cionca s-au mutat în oraş, iar biroul din Bucureşti ar urma săgenereze în acest an jumătate din venituri, estimate la 4,5-5milioane de euro, în funcţie de valoarea dosarelor de lichidare saureorganizare care vor fi închise.
CITR are biroul în complexul Phoenicia Business Center, aşezat"strategic", în spatele Bulevardului Unirii şi în apropiereaTribunalului Bucureşti, instanţă la care se judecă cele mai multedosare de insolvenţă. Pe holurile clădirii de birouri însă te poţiîntâlni şi cu reprezentanţii firmei RVA Insolvency, un alt jucătorsemnificativ de pe această piaţă, coordonat de către Arin Stănescu,probabil cel mai experimentat lichidator din România.
Stănescu este şi preşedinte al Uniunii Naţionale aPracticienilor în Insolvenţă din România şi coordonator al firmeide avocatură Stănescu Miloş Dumitru & Asociaţii (SMDA), carelucrează în strânsă legătură cu RVA. Are acum 60 de ani şigestionează atât falimente mai vechi, precum Rulmentul Braşov sauRepublica, cât şi firme lovite de criza actuală, precumproducătorul de mezeluri Medeus sau ansamblul de locuinţe BlueTower din Colentina. La fel ca ei, în procesul de reorganizare afirmelor cu dificultăţi financiare un rol important îl au şidivizii ale unor grupuri de consultanţă precumPricewaterhouseCoopers sau BDO, dar şi jucători independenţi,precum Piperea sau Deleanu.
"Am început în 1997 activitatea, primul dosar în care am fostnumit administrator judiciar a fost la Bere Băuturi Chitila. Firmaa intrat însă în faliment. Era o fabrică de bere care nu aveafabrică. Era prevăzută pentru o producţie de un milion dehectolitri, dar nu a mai fost realizată", îşi aminteşte acumStănescu. Ulterior, Stănescu a fost desemnat administrator judiciarşi apoi lichidator al băncilor Dacia Felix, Bankcoop, Banca Albinaşi Banca Internaţională a Religiilor. De ce au căzut atuncibăncile, iar acum, deşi s-au clătinat, au rămas în picioare?
"În criza din sistemul bancar am început cu Dacia Felix în 1999,unde am fost numit administrator judiciar. Sistemul bancar era laînceputuri şi majoritatea băncilor care au căzut erau cu capitalromânesc. Principalul motiv pentru care au căzut a fost devalizareade către propriile conduceri şi lipsa personalului calificat. Acumsupravegherea BNR este foarte strânsă, iar fraudele reprezintăcazuri izolate, care se întâmplă peste tot în lume. Aţi văzut ces-a întâmplat şi la Societe Generale (cazul traderului JeromeKerviel care a fraudat banca franceză cu câteva miliarde de euro -n.red.)", explică Stănescu.
Citiţi mai mult pe www.businessmagazin.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
