În 2006, ponderea „veniturilor curente“ în PIB era de 31%. În 2014 a fost 29,6%. Veniturile fiscale (veniturile din impozitele directe, pe venit, profit etc.) însemnau în 2006 18,5% din PIB. În 2014 ele au însemnat tot 18,5% din PIB. Veniturile totale ale statului (fiscale şi nefiscale) ca pondere în PIB erau în 2006 de 31,8% din PIB. Nouă ani mai târziu, în 2014, au fost de 31,7% din PIB. Media veniturilor totale ale statului ca pondere în PIB este în UE de 45%.
Dar ori de câte ori vine vorba despre neputinţa statului de a strânge venituri la buget sunt propuse noi şi noi modificări fiscale. „În ultimii 10 ani Codul fiscal şi cel de procedură au fost modificate de 220 de ori. Însă veniturile curente ale statului au rămas tot la 29% din PIB. De ce s-au modificat codurile de peste 200 de ori atunci şi de ce a trebuit să suportăm cosul acestor modificări, dacă nimic nu se schimbă?“, se întreabă Gabriel Biriş, avocat de business care a făcut un inventar al modificării codurilor fiscale în ultimii 10 ani.
Cu o ultimă propunere de modificare a modului de raportare a veniturilor către Fisc a venit la sfârşitul săptămânii trecute premierul Victor Ponta. El propune revenirea la declaraţia de impozit pe venitul global la care s-a renunţat în 2005, după introducerea cotei unice de impozitare.
Astfel, spune premierul, Fiscul ar avea mai multe date despre cei care nu sunt corecţi, care nu declară venituri, dar îşi ridică vile somptuoase în acest răstimp. Niciun cuvânt însă despre faptul că aceste date există şi astăzi, doar că statul nu ştie să le folsească pentru că bazele de date nu comunică între ele – bazele de date ale Fiscului nu comuninică cu cele ale primăriilor, cu cele ale Registrului auto, astfel încât inspectorii fiscali să ştie în orice moment cine şi-a cumpărat o casă nouă, cu câţi bani, sau o maşină nouă, de exemplu.
După ce vineri a produs nedumerire susţinând că în următori ani va fi reintrodusă declaraţia unică privind venitul anual ce va trebui depusă de toţi cei care realizează venituri, premierul a revenit sâmbătă cu detalii. Potrivt acestuia, declaraţia va fi completată în continuare doar de persoanele cu mai multe surse de venit, scopul fiind ca taxele să fie achitate într-un singur loc. „Ca să reduci birocraţia, ai o singură declaraţie, nu cinci declaraţii. În acelaşi timp, poţi combate evaziunea fiscală, că de aia te trezeşti că îşi face unul trei case şi cinci maşini şi nu are niciun venit în anul respectiv. În noul Cod fiscal, toate contribuţiile se plafonează la cinci salarii medii şi trebuie să facem nişte reglaje.“
Gabriel Biriş spune că nu este rea ideea introducerii unei declaraţii unice pentru că ar uşura lucrurile, dar observă că, chiar şi pe legislaţia actuală, lucrurile ar putea funcţiona mai bine dacă bazele de date ar funcţiona între ele, pentru că declaraţii se depun şi astăzi pentru tot ce nu este impozit la sursă (din activităţi independente, chirii, venituri din străinătate etc.). Inclusiv pentru cei care nu depun declaraţii Fiscul are date pentru că ele sunt transmise de angajator. Prin urmare, nu există niciun impediment ca Fiscul să ştie tot, cu condiţia ca baza sa de date să interacţionize cu celelalte baze de date.
În 2013 Ministerul Finanţelor şi ANAF au demarat dezvoltarea un sistem informatic numit PATRIMVEN (patrimoniu şi venituri) urmând ca la începutul anului 2014 să se extindă în teritoriu. Potrivit unui răspuns transmis ZF în luna ianuarie referitor la stadiul proiectului, ANAF spune: „Implementarea unui asemenea serviciu era necesară în vederea realizării unui schimb de informaţii rapid între instituţiile publice, mai ales pentru activităţile care vizează prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale“. Doar că, la doi ani de la debutul experimentului, lucrurile bat pasul pe loc. Cu toate că peste 1.690 de primării au semnat protocolul de cooperare, mai puţin de 15 primării au trimis date despre patrimoniu, arată ANAF.
Practic, primăriile nu răspund unei solictări a unei instituţii centrale, pentru că nimeni nu le trage la răspundere pentru lipsa lor de cooperare. Gabriel Biriş dă un alt exemplu de care s-a lovit personal, după cum spune. Ministerul Mediului, cel care impune taxe pentru poluare, nu are niciun fel de date de la Registul Auto Român, cel care deţine toate informaţiile despre parcul auto din România. În aceste condiţii, oricât ai modifica legislaţia, oricâte declaraţii suplimentare ar depune un cetăţean, totul este zadarnic : dacă Fiscul vrea să ştii în ce măsură cineva s-a îmbogăţit ilegal nu are cum să o facă cu uşurinţă, pentru că nu poate verifica pe teren ce declară contribuabilul întrucât bazele de date nu comunică între ele.
