Eveniment

Lovitură de teatru, intenţia de naţionalizare a Pilonului II devine oficială: Guvernul PSD/ALDE anunţă ca prioritate legislativă suspendarea în perioada iulie-decembrie a contribuţiilor la Pilonul II. Procentul de 3,7% din salariul brut al celor 7 milioane de contributori se va duce de acum înainte în buget

Lovitură de teatru, intenţia de naţionalizare a...

Autor: Dan Straut

20.05.2018, 17:17 17177

Programul legislativ al Guvernului pe 2018 include între altele, ca „prioritate legislativă”, un „proiect de lege privind reglementarea pensiilor obligatorii administrate privat (Pilonul II)”, cu precizarea că în perioada 1 iulie - 31 decembrie contribuţiile aferente acestuia vor fi suspendate.

Potrivit documentului, contribuţiile CAS (respectiv contribuţiile de asigurări sociale aferente pensiei) „sunt încasate integral la buget”, cu „suspendarea contribuţiilor în perioada 1.07 - 31.12.2018”. În prezent, din sumele CAS pentru Pilonul I (sistemul pensiilor administrate de stat) se direcţionează automat 3,7% către Pilonul II.

O altă prevedere a proiectului citat este că se va stabili o „contribuţie a angajatului în suma fixă de 84 de lei în primul an”, contribuţie care „creşte anual până la 125 de lei în anul 5” şi va fi „dedusă din impozitul pe venit”.

Totodată, va exista şi o contribuţie a angajatorului „egală cu a angajatului şi dedusă din impozitul pe profit în funcţie de mărimea companiei (50, 25, 10 angajaţi)”, se mai arată în documentul guvernamental.

Propunerea vine în condiţiile în care, începând din ianuarie 2018, contribuţiile de asigurări sociale (atât cele pentru pensii, cât şi cele pentru sănătate şi şomaj) au fost transferate integral de la angajator în sarcina angajatului. Angajatorul se mai ocupă, în continuare, doar de formalităţile contabile de reţinere şi plată a CAS, având de achitat doar o contribuţie la fondul de garantare a creanţelor salariale, de 0,25% din fondul propriu de salarii al companiei.

Ultimele referiri la Pilonil II de pensii au stârnit o serie de controverse, pentru că neoficial s-a spus că acest sistem ori va fi „desfiinţat”, ori ar urma să nu mai primească - de la Pilonul I - contribuţiile stabilite prin lege. Aceste contribuţii au scăzut de la 5,1% în 2017 la 3,7% în 2018, în condiţiile în care pentru 2018 erau prevăzute să crească la 6%. Iată că în noul program legislativ este prevăzută suspendarea acestor contribuţii în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2018.

Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Tăriceanu, în faţa unei decizii de 10 mld. euro: îşi va omorî sau nu creaţia, pilonul II de pensii? Care este asul din mâneca PSD prin care vrea să îi convingă pe oameni să plece din pilonul II de pensii – articol publicat în 22 aprilie 2018

PSD, Liviu Dragnea şi consilierii economici din jurul lui şi al partidului care conduce acum România vor să folosească pilonul II de pensii pentru a acoperi deficitul din pilonul I de pensii şi a lăsa astfel mai mulţi bani în bugetul de stat pentru majorări de salarii, pensii şi bani către administraţiile locale.

Varianta iniţială era ca procentul de contribuţie a fiecărui salariat, de 5,2% din salariul brut, să nu se mai ducă la pilonul II, ceea ce ar implica faptul că acelaşi procent ar rămâne în pilonul I şi ar acoperi deficitul din bugetul naţional de pensii. Asta a fost la începutul anului trecut.

La finalul anului, în urma revoluţiei fiscale a guvernului PSD/ALDE prin trecerea contribuţiei sociale plătite de companie în contul angajatului, ceea ce a implicat majorarea salariului brut, procentul de contribuţie pentru pilonul II a scăzut de la 5,2% la 3,7%. Explicaţia PSD este că în suma netă este aceeaşi contribuţie, pentru că procentul de 3,7% se aplică la un salariu brut mai mare, care a crescut prin trecerea contribuţiei sociale. Nu este chiar aceeaşi sumă netă.

În primăvara acestui an, a apărut o nouă variantă pentru viitorul pilonului II, respectiv salariaţii să opteze între pilonul I sau pilonul II, unde vor să se ducă contribuţia. PSD, Liviu Dragnea sau Eugen Teodorovici, ministrul de finanţe, nu au oferit mai multe detalii despre cum vor să facă acest lucru, ci doar au spus că până la mijlocul anului vor prezenta un proiect pe această temă.

Teodorovici a avansat ideea ca această contribuţie care ar merge acum în pilonul II şi este administrată privat de cele şapte companii să se ducă în pilonul I şi să fie administrată la fel. De către cine şi cum, nu se ştie.

La finalul lui 2017, pilonul II, după 10 ani de activitate, avea active de 39,7 miliarde lei în contul a 7 milioane de contributori. Cel mai mare administrator este NN Pensii, cu active de 14,3 miliarde de lei şi 1,96 milioane de membri. Pe locul doi era grupul Allianz cu AZT Viitorul tău, cu 1,5 milioane contributori şi active de 8,6 miliarde de lei. Pe locul trei era Metropolitan Life, cu 5,6 miliarde de lei şi 0,9 milioane de contributori.

Cea mai mare parte a banilor (60%) sunt investiţi în titluri de stat, 20% din bani sunt astfel investiţi în acţiuni cotate, iar 9% în depozite bancare. Restul banilor sunt în obligaţiuni sau în fonduri mutuale. În toată această discuţie privind „naţionalizarea“ pilonului II, cheia este la Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului şi aliatul PSD la guvernare.

Pilonul II a apărut în 2007, după câţiva ani de discuţii, sub semnătura premierului de atunci Călin Popescu-Tăriceanu şi a lui Varujan Vosganian, ministrul de finanţe.

Acum, după 10 ani, întrebarea este: Tăriceanu vrea să îşi „omoare“ creaţia sau nu?

După ultima declaraţie referitoare la pilonul II, când a spus că PSD nu i-a prezentat varianta de trecere de la pilonul II la pilonul I, el a pus pe masă un amendament, respectiv ca cei care sunt contribuitori să îşi exprime opţiunea în scris dacă vor să treacă la pilonul I.

Tăriceanu, despre contribuţiile la fondul de pensii: Trebuie să existe posibilitatea să se opteze

Probabil că PSD avea varianta ca trecerea să se facă direct şi doar ca cei care voiau să rămână în pilonul II să îşi exprime opţiunea în scris.

Indiferent ce se va pune pe masă, de decizia lui Tăriceanu va depinde pilonul II, care a început să capete tracţiune, mai ales pe piaţa bursieră.

Ieşirea pilonului II, ca actor pe bursă, va însemna nu moartea pieţei de capital din România, ci trimiterea într-o comă profundă de decenii, de unde nimeni nu ştie dacă va mai ieşi sau nu.

Bursa trebuie să fie o alternativă de finanţare pentru companii faţă de sistemul bancar, dar, fără ca cineva să cumpere acţiunile companiilor, nu poate să crească.

Pe baza precedentului din Polonia şi Ungaria, unde „s-au naţionalizat“ schemele pentru pilonul II, fără scandal prea mare, FMI, Banca Mondială sau Uniunea Europeană nu se vor împotrivi situaţiei din România, mai ales dacă prin această naţionalizare se acoperă deficitul la bugetul public de pensii şi astfel rămân mai mulţi bani în bugetul de stat, din care poţi satisface promisiunile electorale. Totul este ca deficitul bugetar să se încadreze în 3% din PIB.

Dacă de decizia lui Tăriceanu depinde viitorul pilonului II sau nu, PSD are un as în mânecă, imbatabil.

Dacă ar da fiecărui contriburtor la pilonul II câştigul obţinut până acum în urma administrării private. Asta ar însemna pentru fiecare contribuitor câte 300, 1000, 2000, 3000 de euro, etc, în fucţie de cât a fost contribuţia şi câştigul obţinut.

După 10 ani de contribuţie la un fond de pensie privată obligatorie cei mai mulţi dintre români au strâns în cont circa 5.400 de lei, cea mai mare parte din bani fiind formată din sumele virate anual, arată un calcul prezentat ieri de Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) la conferinţa ÑPrimii 10 ani de pensii private obligatorii în Româniaì.

În medie un participant a virat timp de 10 ani contribuţii anuale totale de 4.362 lei din salariul brut la un fond de pensii Pilonul II, în timp ce câştigul pe care i l-a generat administratorul fondului s-a situat la circa 1.267 de lei. Participantul la Pilonul II nu a încasat în cont efectiv 1.267 de lei, ci doar 1.054 de lei, având în vedere că a trebuit să plătească comisioane în valoare de 213 lei administratorului fondului de pensii. Pe lângă aceste comisioane, la vârsta pensionării participantul la Pilonul II va trebui să plătească un impozit de 16% din valoarea totală a sumei din cont.

Toată lumea ar prefera să ia banii cash pe loc şi să mai vedem ce se întâmplă cu pilonul II. Pentru PSD ar fi un dar electoral extraordinar.

Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Sub beţia succesului electoral şi a puterii, guvernarea PSD-ALDE îndreaptă România spre ciocnirea de un zid al realităţii economice care se va sfârşi inevitabil cu reapariţia gardienilor de la FMI, punerea sub observaţie a ratingului şi (ca o soluţie) naţionalizarea pensiilor private (pilonul 2) – articol publicat în 19 martie 2017

În 2007-2008, Lars Christensen, un analist de la Danske Bank, o bancă din Danemarca, atrăgea atenţia asupra supraîncălzirii economiei româneşti (un ritm de 7%-8% pe an), nesustenabilitatea cursului monedei naţionale (cursul era la 3,1 – 3,5 lei pentru un euro), creşterii explozivă a importurilor (datorată şi cursului scăzut), deteriorarea semnificativă a deficitului de cont curent şi nesustenabilitatea finanţării externe a României.

Şi acum îmi amintesc cum guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, îl lua peste picior, în conferinţele de la Bucureşti, pe analistul de la Danske Bank, luând în discuţie cunoştinţele lui ca economist. Lars Christensen ajunsese un fel de duşman al poporului.

Economia duduia, consumul era pe val, creditele se dădeau pe bandă rulantă, salariile creşteau de la lună la lună, toată lumea vedea în faţa ochilor cel puţin o mie de euro net pe lună, bugetul era plin de bani după privatizarea BCR, numărul bugetarilor (plus 200.000) şi a salariilor celor plătiţi din buget creşteau “fără număr”, investiţiile statului erau în bunuri şi servicii şi mai puţin în infrastructură, iar la putere era premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu, având în spate guvernul PNL-UDMR-PSD.

Şi acum îmi amintesc de rapoartele firmelor de analiză şi cercetare de la Oxford Economics privind starea economiei româneşti de atunci (supraîncălzirea economiei şi deteriorarea semnificativă a deficitului de cont curent). Întrucât bugetul de stat avea bani, deficitul bugetar nu era pus sub observaţie.

Toată lumea era într-o stare de negare a analizelor, datelor macro în dinamica lor şi niciun analist sau analiză preventivă nu era luată în considerare: străinii, analiştii străini, nu vor ca România să se dezvolte, ca românii să o ducă mai bine, să aibă salarii mai mari, erau răspunsurile celor de la putere.

Cum stăm în prezent?

Nu avem o problemă externă de deficit de cont curent, cel puţin până acum (deficitul comercial este acoperit de plusul din servicii IT şi transport), dar avem o problemă legată de deficitul bugetar.

În primul rând, datoria publică este mult mai mare decât acum 10 ani (de la 10% din PIB la aproape 40% din PIB, preţul plătit în criză), iar deficitul bugetar nu mai este lăsat de izbelişte, ţinta fiind de 3% din PIB, nu cât iese ca acum un deceniu.

Guvernul Dragnea/Grindeanu speră să se încadreze în acest 3% din PIB, cifra cea mai urmărită de analiştii externi şi de analiştii agenţiilor de rating. Deficitul bugetar este văzut în dinamică, respectiv posibilitatea de a fi şi redus în următorii ani.

Analiştilor şi investitorilor externi li s-a pus pata pe acest indicator macro de la care acum porneşte totul: dobânzile la lei şi euro, cursul, percepţia în privinţa investiţiilor, percepţia în privinţa situaţiei economice a României şi în final, percepţia în privinţa situaţiei politice.

Bazându-se pe ce s-a întâmpla în economie în 2014-2015-2016, când au avut loc reduceri de taxe şi creşterea economică, premierul Sorin Grindeanu crede că şi în 2017 va fi la fel, că România se va încadra în ţintele macro: creştere economică de 5,2%, deficit bugetar de 3% din PIB şi îndeplinirea promisiunilor electorale. În spate se bazează că guvernul va reuşi să atragă bani europeni, ceea ce va asigura atât încadrarea în deficit, cât şi creşterea economică.

În 2014-2015-2016, majorările de salarii şi reducerile de taxe (scăderea TVA la alimente şi produsele generale) au fost acoperite prin reducerea investiţiilor de la buget.

În 2016 creşterea economică de 4,8% a venit aproape exclusiv din consum şi aproape deloc din investiţii atât de stat cât şi private.

Situaţia din business nu s-a schimbat foarte mult în bine faţă de perioada crizei: companiile româneşti continuă să sufere, cele mai multe pierd teren, fac greu faţă plăţii salariilor, taxelor rambursăriilor împrumuturilor la bancă, insolvenţa e pe masă în fiecare zi; multinaţionalele câştigă teren, dar nu mai investesc pentru că nu mai au de ce, businessurile devenind maşini de făcut bani.

Creşterea consumului a venit şi pe fondul reducerii dobânzilor bancare, atât la lei, cât şi la euro. Cei care au credite, atât companii cât şi persoane fizice au plătit rate mai mici, iar în condiţiile păstrării salariilor au beneficiat de bani în plus. De asemenea, creşterea creditelor de consum şi a creditelor imobiliare au contribuit la creşterea generală a consumului.

Acum situaţia se schimbă: dobânzile la leu şi euro se pregătesc să crească, odată cu schimbările de pe plan internaţional (America creşte dobânda la dolar), iar în aceste condiţii, ratele la bancă vor creşte, ceea ce va mânca din banii disponibili.

De asemenea, revenirea inflaţiei va însemna preţuri mai mari pentru bunuri şi servicii, ceea ce va mânca din nou din salarii.

Pentru a ţine deficitul bugetar sub control pe cash, guvernul Dragnea/Grindeanu, la fel ca guvernele Ponta şi Cioloş vor jongla cu investiţiile, cu plăţile pentru investiţii. Dar acest lucru va afecta businessul companiilor, în special al celor româneşti şi va tăia din creşterea economică viitoare, aşa cum s-a întâmplat în anii anteriori.

Guvernul Ponta, cu Florin Georgescu şi Liviu Voinea la Finanţe (amândoi acum la BNR prim-viceguvernator şi viceguvernator), a fost puţin mai responsabil cu finanţele publice pentru a nu intra într-o coliziune cu FMI, cu agenţiile de rating, cu finanţatorii României.

Ponta a „sacrificat” partidul (PSD) pentru FMI şi imaginea externă. Acum e invers, Dragnea sacrifică poziţia şi percepţia externă în privinţa României pentru partid.

Dacă finanţele publice se deteriorează (pe primele două luni din an încasările la buget sunt cu 6% sub cele de anul trecut), agenţiile de rating, la care se uită toată lumea, de abia aşteaptă să pună România sub supraveghere. De aici până la retrogradarea din categoria investment grade în junk e o chestiune care ţine de interpretarea subiectivă a datelor macro.

În cazul în care situaţia finanţelor publice se deteriorează, creşterea dobânzilor la lei şi euro pentru finanţarea datoriei şi a deficitului bugetar este o certitudine. Investitorii în titluri de stat româneşti cer o dobândă mai mare, privind lucrurile în dinamică. Deja se întâmplă acest lucru. Şi atenţie, băncile din România au cea mai mare expunere din Europa pe titluri de stat, ceea ce arată că nu prea mai au loc de noi achiziţii.

Pentru acoperirea golului bugetar peste 3% din PIB, cu un PIB mai mic decât estimările, guvernul Dragnea/Grindeanu nu are prea multă marjă de manevră: vânzarea unor pachete de acţiuni la companiile de stat, la “fire sale”, tăierea cheltuielilor de investiţii şi trimiterea a ce rămâne pe bugetele următoare, noi taxe – euroacciza, taxa pe stâlp sau o altă taxa de acest gen care să fie plătită de companii pot reveni în actualitate, o taxa bancară (şi Austria are!) şi chiar naţionalizarea pilonului 2 de pensie, respectiv cei 5,1% din salariu care merg în pensia private administrate de firmele private.

În Polonia, confruntându-se cu aceleaşi probleme, autorităţiele au naţionalizat pensile private care erau plătite din salariu. Deci există precedent. Oricum, în România, contribuţia la pensia private pe pilonul 2 trebuia să fie acum de 6%, nu de 5,1%, deci se poate spune că deja 0,9% a fost naţionalizat.

În fiecare an aproape 5 mld. de lei merg din salarii către pensiile administrate privat. Aceşti bani ar merge către acoperirea deficitului de pensii, ceea ce ar reduce sumele transferate din bugetul de stat. 1% din PIB înseamnă 7 mld. de lei. Cu 5 mld. de lei s-ar acoperi 0,7% din PIB.

Ca o coincidenţă, FMI a spus că deficitul bugetar va fi în acest an de 3,7% din PIB, pe proiecţia lor, deci în acest moment lipseşte 0,7%.

Guvernele anterioare, inclusiv Cioloş, nu au aprobat mărirea contribuţiei pe acelaşi motiv, de lipsa banilor la buget, via bugetul de pensii, al cărui deficit este acoperit în fiecare an din bugetul de stat.

Din păcate, beţia puterii şi starea de negare a unor cifre macro în dinamică de care sunt cuprinşi cei de la PSD-ALDE, alături de premierul Sorin Grindeanu, nu îi determină să facă corecţii mai din timp  astfel încât România să nu ajungă din nou în categoria junk.

Confruntându-se între timp cu dosarul Manole, nici BNR şi nici guvernatorul Isărescu nu sunt atât de critici public în privinţa situaţiei macro, în privinţa politicii salariale a guvernului, în privinţa politicii finanţelor publice, aşa cum au fost cu legea dării în plată sau legea conversiei creditelor în franci elveţieni la cursul istoric.

Pentru FMI, gardianul României, este doar o chestiune de luni până când va fi chemată la Bucureşti.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO