CIRO a fost înfiinţată la mijlocul anilor ’20 în Bucureşti şi, susţin reclamanţii, era o companie lider în industria producţiei şi postproducţiei de pelicule cinematografice pentru zona balcanică. Ei solicită acum despăgubiri şi înapoierea moştenirii. În 1948, regimul comunist ar fi expropriat CIRO, companie care în acel moment era deţinută de către fraţii Melik Soukias şi Vahram Sukyas, respectiv unchiul şi tatăl reclamanţilor. Ulterior, compania ar fi fost condusă de companii de stat, iar ultima succesoare este RADEF România Film, o regie autonomă aflată în subordinea Ministerului Culturii, susţin reclamanţii în cererea de chemare în judecată.
Contactaţi de ZF, reprezentanţii RADEF au menţionat că până la acest moment soluţiile pronunţate în toate litigiile care s-au promovat în contradictoriu cu regia de către reclamanţii Jak Sukyas şi Edward Sukyas privind revendicarea imobilului situat în şos. Străuleşti nr. 3-5, sector 1, Bucureşti, numit Laboratorul de prelucrare a peliculei Mogoşoaia, au fost defavorabile acestora.
„Menţionăm că în toate litigiile regia a probat cu documente că imobilul nu a făcut obiectul unei exproprieri ilegale, iar instanţele au respins cererile reclamanţilor Jan Sukyas şi Edward Sukyas. Mai mult, imobilul reprezentat de sediul administrativ Laborator de prelucrare a peliculei Mogoşoaia situat în Bucureşti, sector 1, sos. Străuleşti nr.3-5 nu s-a aflat niciodată în proprietatea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor «RomâniaFilm», ci numai în administrarea regiei, potrivit dispoziţiilor (…) din Legea cinematografiei nr. 630/2002”, se arată în răspunsul furnizat către ZF de Adrian Mironescu, directorul RADEF, şi Dana Marie Georgescu, şef serviciu juridic în cadrul aceleiaşi instituţii.
În 2014, RADEF a avut venituri de 8,1 milioane de lei şi a înregistrat pierderi de 3,2 milioane de lei, potrivit datelor furnizate de oficialii instituţiei. La finalul lui 2014 regia avea 171 de salariaţi, dar a rămas cu 152 de salariaţi până la finalul anului trecut.
Potrivit unor informaţii apărute în luna martie pe Courthouse News Service, o platformă de ştiri destinată avocaţilor, reclamanţii susţin că estimările unor experţi arată că pierderea CIRO a produs pagube moştenitorilor de până la 2 miliarde de dolari până în octombrie 2013.
Potrivit reclamanţilor, povestea companiei CIRO Films a început în anii 1920, când fratele mai mare, Melik Soukias (unchiul reclamanţilor), cetăţean american cu domiciliul în SUA, a început să cumpere filme de scurtmetraj mute, în alb şi negru, cu Charlie Chaplin, pe care le trimitea unui prieten din România să le distribuie şi să fie proiectate pentru public. Ulterior, acesta şi-a rugat fratele, Vahram (cetăţean turc care trăia în România şi tatăl moştenitorilor reclamanţi), să fie reprezentantul său în România, luând toate filmele pe care Melik le trimitea din SUA. Reclamanţii-moştenitori susţin, în cererea de chemare în judecată, că „până la sfârşitul anilor ’20 şi până la începutul anilor ’30 afacerea CIRO explodase”, iar în a doua parte a anilor ‘20 au extins businessul în zona de distribuţie de filme (prin achiziţia unui laborator de film nou, cu studiouri de producţie şi facilităţi de postproducţie), înfiinţând CIRO Films.
Până la închiderea ediţiei, avocaţii fraţilor Sukyas nu au răspuns solicitării ZF.
