Banca este în pragul colapsului, iar nemţii o împing spre naţionalizare. Poate pentru că nimeni în afară de guvernul italian n-ar mai accepta să rişte pentru a salva BMPS. Nici măcar Banca Centrală Europeană, care a respins o cerere a instituţiei italiene de credit pentru prelungirea cu cinci săptămâni a perioadei în care poate finaliza o schemă de recapitalizare de 5 miliarde de euro.
Se poate ca BCE să fi judecat că întârzierea aplicării unei soluţii concrete ar putea agrava problemele din sectorul bancar italian atât de mult încât acestea se vor propaga în alte ţări din zona euro, notează AFP. John Mauldin, analist financiar renumit, este convins că „probabilitatea ca Italia să treacă în următoarele câteva trimestre printr-o criză bancară severă este de aproximativ 90%“.
„Trebuie să ştiţi că Italia este a opta economie ca mărime din lume şi a emis a treia cea mai mare cantitate de obligaţiuni suverane. Iar acest munte de datorii este o avalanşă în aşteptare pe care o criză bancară italiană o va trimite asupra restului lumii deoarece multe dintre aceste obligaţiuni sunt în afara Italiei, în portofoliile băncilor şi ale băncilor centrale“, scrie Mauldin pentru Forbes.
UniCredit, o altă bancă Italiană, mai mare decât Monte dei Paschi, are în plan lansarea în curând a unei scheme de 13 miliarde de euro (valoarea de piaţă a băncii este de 15 miliarde de euro) pentru majorarea capitalului. Şansele de succes sunt mici, crede Mauldin.
Acţiunile UniCredit şi-au pierdut jumătate din valoare anul acesta din cauza îngrijorărilor privind profitabilitatea, creditele neperformante şi puterea financiară mai slabă decât a rivalilor europeni, notează Reuters. Banca are cel mai mare portofoliu de credite toxice din Europa.
În aceste condiţii, Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank şi membru în consiliul guvernator al BCE, a declarat într-un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung că implicarea statului în salvarea băncilor italiene nu poate fi exclusă. „Participarea statului alături de investitori într-o soluţie pentru rezolvarea crizei nu poate fi exclusă“, a spus Weidmann. El nu a menţionat numele vreunei bănci, dar a precizat că îşi poate imagina transferuri de la stat către investitorii care au vrut să cumpere produse financiare conservatoare. Însă „regulile de bail-in (statul poate interveni pentru salvarea unei bănci doar după forţarea investitorilor să suporte pierderi) nu ar trebui relaxate“.
Weidmann a justificat implicarea statului spunând că ar trebui cruţaţi „investitorii care chiar merită protecţie“. Printre creditorii băncilor italiene se numără zeci de mii de oameni de rând. Un bail-in standard fără vreo despăgubire pentru aceşti mici investitori ar însemna un dezastru politic pentru orice guvern italian. Italia a avut 63 de guverne în ultimii 70 de ani.
Nemţii au tot interesul să fie găsită o soluţie rapidă pentru criza bancară italiană. Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, are şi ea probleme mari, care o fac vulnerabilă dacă turbulenţele se extind în afara Italiei. Şi despre Deutsche Bank se speculează că va ajunge până la urmă să fie salvată de stat. Anul viitor sunt alegeri federale în Germania, iar actualul cancelar Angela Merkel vrea un nou mandat. Până atunci, în ajutorul băncii ar putea veni instituţii financiare din China, inclusiv Banca Chinei, după cum scrie Handelsblatt, care citează revista WirtschaftsWoche. Aceste instituţii fac parte dintr-un grup de companii din afara Germaniei care iau în considerare cumpărarea unei participăţii de până la 10% din acţiunile Deutsche. Familia regală din Qatar deţine 10% din banca nemţească şi a indicat că ar vrea să-şi majoreze participaţia.
