Nori de furtună peste economia mondială. Capitalul străin, exporturile şi panica, canalele de propagare în România a unei eventuale noi crize

14 feb 2016 Autor: Iulian Anghel

Pieţele bursiere îşi continuă declinul, China dansul cu reducerea creşterii economice, iar pieţele petroliere şi de materii prime cu restrângerea cererii. De la „suntem la începutul unei noi crize“ până la „sunt doar turbulenţe“, economiştii încearcă să desluşească încotro va bate vântul peste jumătate de an.

Se poate feri România de o eventuală nouă criză sau ce trebuie să facă ea pentru a nu reexperimenta şocul din 2009 – 2010, în cazul în care lucrurile iau o întorsătură urâtă? „Dacă ar izbucni o nouă criză, am fi loviţi exact ca data trecută“, „canalele“ de propagare sunt aceleaşi: capitalul străin, exporturile şi panica, crede economistul Dragoş Cabat.

Dimpotrivă, economistul Ionuţ Dumitru spune că nu sunt motive de îngrijorare, iar ceea ce se întâmplă pe piaţa bursieră poate fi numit „volatilitate“, dar nu criză: „Faptul că economia României nu mai are dezechilibrele din 2008, iar cererea internă este în creştere, nu doar că o fereşte în bună măsură de turbulenţe, dar ar putea chiar să o ajute să profite“.

Situaţia tulbure din economia mondială obligă la un exerciţiu de memorie: în urmă cu şapte –opt ani, când pe plan mondial a izbucnit criza financiară, în România amploarea ei era subestimată, pe motiv că suntem prea mici şi prea departe. „Mai uşor cu criza pe scări, că am ajuns în extrema cealaltă. Acest cuvânt a devenit prea des folosit fără acoperire“, făcea apel la calm guvernatorul Mugur Isărescu nu în 2008 înainte de căderea Lehman Brother, ci în februarie 2009, în plină criză mondială.

Pieţele bursiere cad de la începutul anului şi nu există indicii că se vor opri curând. Investitorii ies de pe pieţele de acţiuni, toţi ochii sunt aţintiţi spre China, care are prea puţine pârghii pentru a-şi stopa căderea. Antrenează în cădere preţul materiilor prime şi pune la grea încercare industriile care au făcut investiţii pentru a-şi majora exporturile pe piaţa chineză. China nu poate emite monedă „fără număr“ cum au făcut SUA în 2008 şi în anii următori, pentru că acest lucru s-ar transmite imediat în inflaţie şi nimeni nu are chef să vadă 1,3 miliarde de chinezi în stradă. Cum spune Dragoş Cabat, „fiecare mică problemă a Chinei trebuie înmulţită cu 1,3 miliarde de chinezi“. Ca să-şi rezolve problema, China ar avea nevoie de creşteri foarte mari, an de an. Dar aceste creşteri s-au cam dus.

Există o serie de similitudini între criza începută în 2007 şi ce se petrece acum, crede Radu Georgescu, CFO Network. Într-o opinie publicată în ZF (www.zf.ro/opinii/radu-georgescu-cfo-network-7-indicatori-economici-actuali-sunt-identici-cu-cei-de-la-inceputul-crizei-financiare-din-2008-ce-se-intampla-cu-romania) el spune că, dacă în 2008 criza a fost declanşată de spargerea bulei imobiliare în SUA, în 2016 asistăm la spargerea bulei economice din China, generata tot de sectorul imobiliar.

Ca şi atunci, susţine Georgescu, bursele cad, ca şi atunci „România este prinsă nepregătită pentru noi turbulenţe financiare“: „Ca şi în 2008, guvernanţii sunt interesaţi doar de alegerile din acest an. Prin pomenile electorale au împins România către un deficit bugetar mărit, care ar putea fi greu de finanţat, exact ca în 2008 (când, în ciuda creşterii economice de 8,5% deficitul bugetar a ajuns la 5,6% din PIB; în 2016 va creşte la 3% din PIB faţă de 1,4% în 2015 – n.red.).

Potrivit lui Georgescu, deoarece depindem foarte mult de capitalul străin, vom fi afectaţi de primul val al recesiunii, pentru că investitorii îşi vor repatria capitalurile, la fel ca în perioada 2008-2010.

Economistul Dragoş Cabat nu este departe de o astfel de concluzie, dar este rezervat în privinţa iminenţei unei crize: „Totuşi, dacă va fi o nouă criză, vom fi loviţi ca şi data trecută. Băncile nu vor mai finanţa piaţa locală, prin urmare nivelul de lichiditate va scădea. Efectul se va vedea imediat pe absorbţia de fonduri UE, pentru că nu va mai exista cofinanţare. Exporturile vor fi afactate de scăderea cererii, cererea internă se va restrânge ca urmare a instalării panicii şi, nu în ultimul rând, deficitele s-ar majora. Nu mai avem dezechilibrele din 2008, dar nu suntem feriţi cu totul.“

Efectele unei crize s-ar vedea destul de repede, consideră Cabat. O criză în China sau SUA se va simţi în Europa într-un interval de 3 – 6 luni. Iar în România s-ar transmite din Europa în trei luni. Prin urmare, dacă va izbucni o criză o vom simţi spre sfârşitul anului.

Pentru economistul-şef al Raiffaisen Bank Ionuţ Dumitru este însă hazardant să vorbim în acest moment de criză, pentru că nu există elemente care să indice ca atare. Sunt turbulenţe în pieţele financiare determinate de decizia Fed de majorare a dobâzilor, lucru ce i-a făcut pe investitori mai nervoşi. Poate fi vorba şi de o corecţie. Până acum creşterea economică slabă era compensată de expansiune ca urmare a dobânzilor mici şi, acum că ele cresc acest lucru i-a făcut pe investitori mai nervoşi. Mai este şi situaţia din China cu implicaţii asupra pieţei petrolului (o scădere de cerere care se combină cu surplusul de pe piaţă) şi pe piaţa materiilor prime.

„Sunt provocări, dar noi trebuie să ne vedem de treabă şi să nu avem derapaje în primul rând fiscal – bugetare sau în politica salarială. În mediul extern sunt provocări, dar noi trebuie să le gestionăm corect. Nu mai avem dezechilibrele din 2008, cifrele macro arată foarte bine“, spune Dumitru.

Potrivit acestuia, China nu are o influenţă majoră asupra exporturilor noastre; ar putea avea o oarecare influenţă prin intemediul Germaniei. Acum se simt scăderi la export mai degrabă pe pieţele non-UE (Turcia, de exemplu sau Rusia) decât pe cele ale Uniunii – principalul partener de export al României.

„Un şoc extern ne-ar afecta, dar şocul ar fi atenuat de faptul că nu avem dezechilibrele foarte mari din 2008 (în primul rând de cont curent şi apoi bugetar). Neavând dezechilibre, am putea chiar profita. Pentru că investitorii s-ar retrage din pieţele emergente cu probleme, nu doar din China, căutând destinaţii de investiţii mai sigure şi ar putea veni aici – depinde de noi să le <vindem> această destinaţie. Suntem mai feriţi şi de faptul că cererea internă este în creştere şi ar putea absorbi parţial reducerea cererii externe. Poate ne bazăm un pic cam mult pe consum, dar dacă nu avem derapaje, mai ales în politica fiscal - bugetară, nu avem motive mari de panică. Trebuie să gestionăm bine lucrurile pe care le putem gestiona.“, spune Dumitru.

 

Canale de propagare a crizei în România dacă în economia mondială ar începe o nouă criză

- Dacă va fi o criză financiară, băncile străine nu vor mai finanţa piaţa locală, iar nivelul lichidităţii va scădea semnificativ.

- Efectul imediat va fi reducerea absorbţiei fondurilor UE, pentru că nu va mai exista cofinanţare pentru ele.

- Cererea de export se va reduce ca urmare a restrângerii pieţelor partenere la export.

- Cererea de consum se va restrânge pentru că va interveni panica. Achiziţiile pentru bunuri de consum îndelungat vor fi amânate, iar statul va face economiei comenzi mult mai mici.

- Deficitele ar putea sări de ţintele stabilite, ceea ce ar obliga statul să-şi reducă cheltuielile, în primul rând pe cele de investiţii, apoi pe cele de bunuri şi servicii (în ultima criză au fost tăiate şi salariile, cu consecinţe severe asupra consumului, dar şi asupra sistemului bancar).

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.02.2016

 
Cuvinte cheie:
criza
, romania
, canale
, capital
, exporturi
, panica
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide