Rata de ocupare din România - raportul dintre numărul total de persoane apte de muncă şi numărul de angajaţi care lucrează legal - este de 58,6%, ceea ce înseamnă că numai 4,5 - 5 milioane de români dintre cei 8 milioane apţi de muncă lucrează cu forme legale. Noul Cod al muncii va duce la o flexibilizare a pieţei, în aşa fel încât rata de ocupare să crească măcar cu 5-6%, având în vedere că, până în 2020, România ar trebui să ajungă la o rată de ocupare de 70% (cum este în prezent în Germania).
"România are nevoie de o îmbunătăţire a legislaţiei prin care să se ducă la crearea de noi locuri de muncă. Rata de ocupare în România trebuie să crească pentru că, din 2002 încoace, ea este undeva la 58%, în timp ce în alte ţări rata de ocupare este de 64 - 65%", a spus Claudia Boghicevici, vicepreşedintele Comisiei de muncă din Camera Deputaţilor (din partea PDL).
Ieri după-masă, parlamentarii s-au reunit să voteze moţiunea de cenzură depusă de opoziţie la Codul muncii, însă era puţin probabil ca aceasta să fi fost adoptată, având în vedere că pentru acest lucru era nevoie de 236 de voturi "pentru"- jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi al senatorilor (iar opoziţiei îi mai lipsesc 20 de voturi pentru a ajunge la această cifră).
Modificarea Codului muncii, unul dintre cele mai controversate subiecte aflate pe masa dezbaterilor din ultima jumătate de an, are ca scop flexibilizarea pieţei muncii, considerată a fi "rigidă" de către angajatori şi are în vedere o eliminare a birocraţiei în procesele de angajare şi de concediere. Printre cele mai importante modificări aduse în noua lege se află prelungirea perioadei de probă şi prelungirea duratei pe care se pot încheia contractele pe perioadă determinată şi cele încheiate în cadrul misiunilor de muncă temporară.
Proiectul care a devenit lege a fost elaborat în mare parte de Consiliul Investitorilor Străini, asociaţie care reuneşte peste 100 dintre cele mai puternice companii private, cu afaceri de 36 de miliarde de euro în 2009, adică 15% din cifra de afaceri a tuturor companiilor de pe piaţa locală.
În dezbaterile care au loc la Comisia Europeană însă nu se vorbeşte despre flexibilizare, ci despre flexisecuritate, Germania şi Spania fiind exemplele cel mai des invocate atunci când vine vorba de piaţa muncii: dacă în Germania s-a reuşit flexibilizarea pieţei prin introducerea la scară largă a contractelor temporare de muncă (ceea ce a dus la cea mai mică rată a şomajului din ultimii 18 ani - după doi ani de criză - şi la una dintre cele mai mari rate ale ocupării din Europa), în Spania, recunoscută pentru legislaţia rigidă în domeniul muncii, rata şomajului a ajuns la 20% (şi la 43% în rândul tinerilor), aceasta fiind o ţară unde contractele temporare de muncă sau cele part-time nu sunt folosite aproape deloc.
"Una dintre caracteristicile flexibilizării pieţei muncii este deschiderea către locuri de muncă temporare, atipice. Angajatorul va avea posibilitatea de a angaja aceeaşi persoană pe perioade determinate, pentru mai mult de 3 ori succesiv pe acelaşi post, perioada unui contract pe perioadă determinată creşte de la 2 la 3 ani şi se extinde sfera activităţilor de muncă temporară. Însă eliminarea numărului de reînnoiri ale contractului de muncă pe perioadă determinată contravine unei directive europene prin care se solicită existenţa în legislaţiile naţionale a unui număr maxim de reînnoiri", a spus economistul Liviu Voinea, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice şi director executiv al Grupului de Economie Aplicată.
Proiectul a fost contestat încă de la început de sindicate, ieri fiind aşteptaţi să iasă în stradă 50.000 de oameni, însă numai 5.000 s-au prezentat la proteste, potrivit estimărilor autorităţilor. De altfel, mai mulţi oameni au ieşit în stradă la finele lunii ianuarie, când 7.000 de angajaţi ai Dacia au ieşit în stradă, susţinând că vor ajunge "sclavii Europei" dacă noul Cod al muncii se va adopta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
