La cumpăna dintre două guvernări, România trebuie să răspundă la o chestiune vitală, transformatoare, după 27 de ani de la Revoluţie: poate fi ghidată dezvoltarea ţării către anumite sectoare şi / sau regiuni?
De răspunsul la această întrebare, lăsând la o parte orice ideologie, depinde parcursul ţării în următorul deceniu.
Niciunul din planurile celor care s-au bătut pentru voturi nu conţine vreo trimitere la această idee, de altfel prea puţin amintită şi printre economiştii români. Mulţi afirmă chiar că însăşi întrebarea este deplasată şI că resursele se vor duce singure acolo unde vor găsi cea mai bună întrebuinţare, după cum spune teoria.
Dacă ar fi aşa, nu ar mai exista guverne şi ministere ale economiei şi comerţului. Există în toată lumea politici comerciale, de dezvoltare, de atragere a investiţiilor, de coordonare între investitori şi sistemul de educaţie, spre exemplu.
Problema este însă că pentru a avea politici de dezvoltare trebuie întâi să ştii despre ce este vorba, cine şi ce face în economia ta, şi apoi să identifici pârghiile: ajutoare de stat, ajutoare pentru IMM-uri, facilităţi pentru diverse tipuri de investiţii, infrastructură pusă la dispoziţie pentru parcuri industriale, căi de acces, universităţi şi centre de cercetare.
România este din acest punct de vedere complet ruptă, insularizată. Ministerul Economiei nu ştie pur şi simplu cine sunt cei mai mari jucători dintr-o industrie sau alta, cine are capital românesc, cine pe cine cumpără, de ce, ce transformări sunt în sectoarele economiei.
A avut vreun cuvânt de spus spre exemplu Ministerul Agriculturii (care ar trebui să se cheme de fapt al Industriei Agroalimentare) la vreuna din tranzacţiile succesive prin care francezii de la Lactalis au preluat LaDorna, Albalact şi astăzi Covalact? Nu să aibă vreun veto, dar măcar să aibă un rol de consultant, să fie informat. Obişnuiţi cu intervenţionismul francez, îşi râd în barbă francezii de la Lactalis când văd ce ţară a nimănui este România din punctul de de vedere al politicilor de dezvoltare.
Din punct de vedere economic, astăzi Guvernul României este un simplu generator de avize şi ştampile. Nu are specialiştii, informaţiile şi indicatorii care să-i permită să ghideze dezvoltarea economică între un sector economic sau altul sau între o regiune geografică sau alta.
Cele mai importante ministere sunt azi Ministerul de Interne şi Ministerul de Finanţe, dar dezvoltarea nu se face cu jandarmii şi nici cu Antifrauda.
Nu ai ce păzi sau amenda dacă nu ai întreprinderi, dacă nu ai activitate industrială şi servicii.
Rolul de consultant şi îndrumător pentru investitorii străini, care ar trebui să fie şi al guvernului, este jucat astăzi complet de consultanţi privaţi care încearcă să pună toate firele la un loc pentru a duce o investiţie într-un oraş sau altul.
A fost anunţată spre exemplu o investiţie nouă la Oneşti - o fabrică de componente auto Autoliv, 400 de angajaţi - după mulţi ani de secetă pentru investiţii în estul României. Dar vine târziu. Toată Moldova este deja secată de forţă de muncă după ce oamenii au plecat în străinătate în lipsa ghidării investiţiilor străine şi a investiţiilor în infrastructură şi către est, nu numai către vest.
Este admirabilă politica de expansiune economică a Japoniei şi cum o ţară cu 127 de milioane de locuitori de la capătul lumii, fără resurse naturale, se poate extinde pe toate meridianele cu automobilele şi produsele sale hi-tech.
Dar puţini realizează ce coordonare şi ce valoare adăugată vin dinspre braţul de consultanţă de investiţii al guvernului japonez Jetro şi cât de implicate sunt ambasadele japoneze în străinătate pentru promovarea companiilor japoneze.
Ziarul Financiar a realizat în această toamnă un supliment dedicat businessurilor japoneze din România. Cu o cadenţă precisă, cu un calendar timpuriu şi foarte exact, implicarea ambasadei a atras în proiect zeci de companii japoneze.
Mulţi dintre ambasadorii României în străinătate nici nu cunosc exportatorii români în ţările respective. De investiţii în străinătate ale companiilor româneşti nici nu se poate vorbi: sunt infime.
