Chiar dacă nu este doar o „glumă“, cum spune fostul premier Theodor Stolojan, documentul pe care guvernul urmează să-şi angajeze astăzi răspunderea în faţa Parlamentului nu este un „program de guvernare“, ci doar un „program de acţiune“.
Nu este limpede dacă între cele două tipuri de documente guvernul instituie o diferenţă de tratament. Constituţia discerne totuşi între ele, dar o face într-un fel fragil şi de aici confuziile: guvernul, spune legea fundamentală, vine cu un program de guvernare în faţa Parlamentului la momentul învestiturii, iar pe un „program“ poate să-şi angajeze răspunderea.
Este ceea ce susţine guvernul că o va face astăzi. Guvernul nu a dorit să-şi angajeze răspunderea, a făcut-o doar în urma ameninţărilor preşedintelui Traian Băsescu că nu semnează decretele de numire ale noilor miniştri, pe considerentul că guvernul nu a venit în Parlament şi cu programul de guvernare. Curtea Constituţională a arătat că guvernul Ponta 3 nu trebuia să vină cu un nou program de guvernare când noii miniştri au fost votaţi de legiuitori, de vreme ce şi l-a asumat pe cel votat de Parlament în decembrie 2012. Dar acum, că a promis, guvernul Ponta 3 a încropit un „program“ (şi insistă că nu e „program de guvernare“, ci „program de acţiune“), în fapt o copie mult mai schematică a programului de guvernare din decembrie 2012.
Cert este că, dacă în urma angajării răspunderii guvernului opoziţia nu depune o moţiune de cenzură sau dacă moţiunea depusă este respinsă, documentul este adoptat fără dezbatere. Foarte important este că, în temeiul art. 114 din Constituţie, documentul pe care guvernul şi-a angajat răspunderea devine „obligatoriu“ pentru executiv.
Aşadar, măsurile pe care guvernul Ponta 3 le-a pus în program vor deveni obligatorii pentru că nu există nicio şansă ca guvernul să fie demis în urma unei moţiuni de cenzură. Problema este că programul care devine obligatoriu are nişte ţinte atât de vagi încât cu greu guvernul va putea fi făcut răspunzător vreodată că ar fi încălcat un program pe care şi-a angajat răspunderea, fiind astfel obligat să-l ducă la îndeplinire.
În aceste condiţii, fostul premier Theodor Stolojan, actualmente eurodeputat PDL, a criticat, la RFI România, preluat de Mediafax, programul asupra căruia urmează să-şi angajeze răspunderea guvernul Ponta.
„După părerea mea, este o glumă, o glumă la adresa Parlamentului, o glumă la adresa României. Şi să vă spun de ce. Ceea ce domnul Ponta, Guvernul său a transmis mass-media reprezintă pur şi simplu o serie de liste de dorinţe întocmite de către fiecare minister şi care pe urmă din computer au fost puse în ordine alfabetică. Începe cu agricultura, continuă cu armata, după care cu apa, după care cu bugetul, după care cu comunicare, cu cultură. Niciun fel de priorităţi, niciun fel de încercare de sistematizare.“
Europarlamentarul PDL s-a referit şi la subiectul legat de reducerea TVA: „Dar nu-i vorba numai de TVA, acolo se vorbeşte şi de reducere de contribuţii de asigurări sociale, se vorbeşte şi de reducerea generală a cotei de TVA de la 24% la 19% şi aşa mai departe. Foarte multe asemenea lucruri plăcute, dar care toate se încheie dacă condiţiile fiscale-bugetare vor permite. Aceasta este o inovaţie într-un program de guvernare, pentru că la fel putem continua că acest guvern îşi propune să elimine toate impozitele plătite de populaţie, dacă condiţiile bugetului, dacă condiţiile fiscale o vor permite. Un program înseamnă acţiuni concrete, cu termene concrete, încadrate în resursele pe care guvernul consideră că le previzionează pentru anul 2014-2015“.
Tot ca replică la angajarea răspunderii, PNL, fostul partener al guvernului Ponta, a anunţat că a depus o iniţiativă legislativă pentru reducerea TVA la carne şi produse din carne la 9%, solicitând guvernului să susţină propunerea legislativă pentru a fi promovată din a doua jumătate a acestui an.
Ţinte ambiţioase, dar pe termene prea lungi în programul de acţiune
Reducerea generală a impozitării.
Lărgirea bazei de impozitare.
Simplificarea sistemului de taxe.
Creşterea colectării veniturilor bugetare.
Reducerea evaziunii fiscale.
Revenirea la un nivel de TVA de 19%, când spaţiul fiscal o va permite.
Păstrarea plafonului de impozitare de 16% şi, în măsura în care cadrul fiscal-bugetar o va permite, introducerea impozitului diferenţiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale în cote de 8%, 12% şi 16%.
Alinierea la media europeană a redevenţelor încasate de stat ca urmare a concesionării activelor statului.
Scutirea de impozitare, a profitului reinvestit, în utilaje şi echipamente tehnologice, în măsura în care cadrul fiscal-bugetar o va permite.
Analizarea extinderii reducerii TVA şi la alte categorii de produse alimentare decât pâinea de la 24% la 9% (dacă situaţia economiei o permite).
Reducem CAS cu 5% pentru angajatori, în măsura în care bugetul o permite.
Reducerea birocraţiei şi a fiscalităţii prin desfiinţarea unor tarife, avize, autorizaţii şi prin simplificarea cadrului legislativ.
Creşterea salariului minim pe economie până la 1.200 lei, până la sfârşitul anului 2016.
Dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 11.03.2014
