Cred că Ziarul Financiar a adus un serviciu extrem de util mediului de afaceri (şi) prin publicarea, săptămâna trecută, a cifrelor referitoare la împrumuturile acordate de acţionari companiilor.
Este un fenomen real îndatoarea firmelor pentru a reuşi să treacă peste criză. Într-o analiză din toamna anului trecut, constatam că, din 10.000 cele mai mari întreprinderi (după cifra de afaceri), în jumătate din cazurile unde s-a înregistrat revenirea profitului a fost nevoie de creşterea cheltuielilor cu dobânzile, în 2013 faţă de 2008 (vezi rezultatele aici). Iată că, acum, cu cifrele prezentate de ZF, avem şi o imagine mai în detaliu pe baza datelor de la Finanţe şi aflăm că ”împrumuturile de la acţionari le depăşesc pe cele de la bănci”. Prezentarea acestui fenomen evidenţiază însă un aspect pe care puţini acţionari îl iau în considerare când îşi ajută cu un împrumut compania/afacerea.
Întâi de toate trebuie reţinut mesajul – Finanţele au ieşit pentru prima dată cu aceste cifre! Chiar şi această disponibilitate de informare este o ştire în sine, pentru că, de fapt, ne spune că... şi Fiscul român începe să fie atent la această categorie de tranzacţii sensibile - împrumuturile dintre persoane afiliate. Deja, furnizând suma globală şi evoluţia în timp, autoritatea fiscală lasă să se înţeleagă că are pregătită şi evidenţa pe acţionari persoane fizice/persoane juridice, rezidenţi/nerezidenţi.
Fără a intra în amănunte tehnice, testul de control pentru a putea vorbi de afiliere între părţi este deţinerea, directă sau indirectă, a unui procent de minimum 25% din numărul de acţiuni/ părţi sociale sau dacă o parte controlează cealaltă parte. În cazul persoanelor fizice se are în vedere dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la gradul al III-lea inclusiv.
De ce tranzacţiile între părţi afiliate - mai ales cele vizând transferuri de servicii, inclusiv cele de finanţare - sunt astăzi, după toate manualele autorităţilor fiscale din lume, factori de risc? Direct spus – pentru că ar putea duce la erodarea bazei de impozitare sau la mutarea profiturilor într-o jurisdicţie cu fiscalitate redusă. În engleză, acestui risc i se spune ”base erosion and profit shifting” şi de aici şi faimosul pachet BEPS care duce la schimbarea la faţă a fiscalităţii tranzacţiilor dintre părţile afiliate.
La nivelul UE avem deja o directivă care cere legislaţiei naţionale criterii clare de determinare a structurilor fiscale artificiale, de tipul structurilor hibride (pot fi considerate fie împrumut, fie aport la capital). Concret, în calitate de companie-mamă sau de proprietar-tată al afacerii, trebuie să aveţi grijă la câteva nuanţe, dacă vreţi ca împrumutul pe care îl acordaţi să nu fie reclasificat, la o inspecţie fiscală, în aport la capital. (Reclasificare care poate fi extrem de costisitoare, pentru că pot fi considerate nedeductibile fiscal cheltuielile înregistrate de companie cu pachetul de finanţare, respectiv dobânzi, diferenţe de curs valutare etc. – se poate recalcula rezultatul financiar, impozite etc.).
Regula de bază este să vă întrebaţi dinainte – cum ar arăta condiţiile de împrumut dacă acesta ar fi acordat de o entitate independentă (bancă)? Ar da o bancă suma respectivă, în condiţiile de bonitate ale debitorului? Ce dobândă ar percepe banca? La ce maturitate? Cu ce alte condiţionalităţi (spre exemplu – cum se subordonează împrumutul, ce garanţii ar trebui să existe)?
Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu se potrivesc cu tranzacţia de împrumut care se intenţionează a fi desfăşurată, este probabil ca o modalitate mai corectă de finanţare (din punct de vedere al substanţei tranzacţiei) să fie o majorare de capital social.
Şi dacă totuşi e împrumut, cât ar trebui să fie rata de dobândă? Şi este ea documentată cu o analiză a preţurilor de transfer?
Nu e simplu să răspunzi la astfel de întrebări, să arăţi că ai făcut o analiză a pieţei, ai făcut un studiu de comparabilitate şi un dosar de justificare a preţurilor de transfer (preţurile tranzacţiiilor cu persoane afiliate)! Într-un fel, pe acest ”nu e simplu” mizează şi Fiscul.
Şi, nu uitaţi că după noile propuneri de Coduri dosarul preţurilor de transfer va deveni un ”accesoriu” obligatoriu pentru orice contribuabil care derulează tranzacţii cu persoane afiliate!
Daniel Sacal este partener în cadrul firmei de consultanţă Transfer Pricing Services
