Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

Petrecerea lui Dragnea “pe credit” s-a spart, iar acum vine nota de plată: Economia se pregăteşte de o aterizare bruscă şi dură şi pentru că nu mai există kerosen, guvernarea PSD trebuie să treacă la măsuri dure de redresare, asta dacă nu vor să arunce România în aer cu totul. Naţionalizarea Pilonului II, prima decizie, dar care nu este suficientă

20 mai 2018 Autor: Cristian Hostiuc

Spre surprinderea tuturor, în T1 2018 creşterea economică a scăzut brusc la 4,2% faţă de 5,4%, cât era estimarea analiştilor.

Dragnea şi guvernul PSD şi-au construit bugetul - cu majorări de salarii şi pensii şi creşteri ale cheltuielilor pentru autorităţile locale şi instituţiile centrale - pe o creştere economică de 5,2% pe tot anul 2018.

Majorările salariale şi o bună parte din creşterea cheltuielilor s-au făcut în T1, pe credit, pe rostogolirea datoriei publice.

Creşterea ROBOR şi frânarea exporturilor provoacă aterizarea economiei la 4%. Guvernul şi-a făcut bugetul pe o creştere economică de 5,2%. Ce se va întâmpla cu veniturile dacă PIB-ul creşte sub aşteptări?

Problema nu este această scădere a creşterii economice (analiştii spun că potenţialul economiei româneşti, fără să producă mari dezechilibre, este de 3,5%-4%), ci faptul că economia decelerează, iar guvernarea PSD nu prea mai are kerosen pentru a ţine avionul în aer şi a efectua o aterizare lină. Gândiţi-vă că în 2009, primul an din criză, economia României a aterizat de la +8% în 2008 la -7% în 2009.

Aflată sub influenţa unor decizii de expansiune bazată pe consum, guvernarea PSD a consumat în anii anteriori foarte mult kerosen. Măsurile fiscale s-au terminat: scăderea TVA de la 24% la 19%, scăderea TVA la alimente la 9%, reducerea impozitului pe dividende, scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10% etc.

Pentru a se încadra în ţinta de deficit bugetar de 3% din PIB, pentru a nu instra pe lista neagră a agenţiilor de rating şi creditorilor internaţionali, în 2017 guvernul PSD a găsit soluţia de a strânge 2 miliarde de lei din dividende suplimentare de la companiile de stat. Este o măsură perfect capitalistă, dar pentru noi investiţii, asta dacă le fac, marile companii de stat, în special cele din energie, va trebui să se împrumute la bănci. 

Condiţiile monetare, adică reducerea dobânzilor la lei de la 6% la 0,6%, care au asigurat creşterea consumului şi a economiei din 2013 până în vara lui 2017, s-au epuizat, iar acum trendul este în sens invers şi nimeni nu ştie când şi unde se va opri.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spune că a fost nevoit să majoreze dobânzile pentru a tempera creşterea inflaţiei şi a nu lăsa dobânzile la lei să ajungă la 3,5% sau chiar mai mult.

Inflaţia şi-a revenit brusc de la mijlocul anului trecut, trecând de la deflaţie la un plus de 5,2% (aprilie 20107-aprilie 2018). Nivelul este prea ridicat, iar BNR trebuie să crească dobânzile pentru a încerca o temperare a creşterii preţurilor. La o inflaţie de 5,2%, dobânzile nu pot să stea la 2,5%.

Isărescu încearcă să tempereze creşterea inflaţiei prin ţinerea cursului leu/euro pentru a nu mai importa şi prin curs creşterea preţului petrolului.

Preţul petrolului a crescut de la 40 de dolari pe baril la 70 de dolari pe baril, iar acest lucru s-a văzut imediat la pompă şi imediat în vânzările de carburanţi, care au stagnat în T1 2018.

Piaţa liberă va aduce creşteri de preţuri la energie şi gaze, care se vor vedea în facturi.

Germania, principala economie a Europei şi principala piaţă de export pentru România, a avut un T1 2018 sub aşteptări, ceea ce a început să ridice semne de întrebare pentru tot anul. Dacă Germania şi Franţa tuşesc, economia şi businessul din România fac gripă.

Pe tot lanţul global, multinaţionalele primesc mai puţine comenzi, iar acest lucru va afecta şi companiile româneşti, în special cele antreprenoriale, care nu vor mai avea de lucru.

Producţia industrială din România depinde cel mai mult de comenzile din afară, iar creşterea din 2017 de 9% începe să încetinească, numai 4% în T1.

Agricultura a avut în 2017 un an excepţional, dar 2018 nu se mai anunţă la fel, agricultorii confruntându-se deja cu secetă în primăvară.

Pentru că mediul de business este strâns, creşterea economică din anii anteriori fiind capturată în cea mai mare parte de multinaţionale şi de companiile româneşti lider (cum ar fi Dedeman), companiile antreprenoriale româneşti, care se bazează pe vânzări în piaţa internă, continuă să sufere.

Creşterile salariale de două cifre la stat şi de o singură cifră în sectorul privat încep să fie anulate de creşterea preţurilor, de creşterea dobânzilor, de creşterea cursului valutar şi de creşterea combustibililor. Suma disponibilă pentru consum se reduce.

Cea mai importantă măsură pe care a luat-o PSD, de pe vremea lui Ponta, a fost majorarea salariului minim pe economie, care din 2012 până în 2018 s-a dublat. Problema este că majorarea salariului minim s-a redus, numai 96 de lei este creşterea netă în 2018.

Bugetul de stat depinde de ce se întâmplă în economie, de cum merg afacerile, astfel încât companiile să plătească TVA şi impozit pe venit în contul salariaţilor, iar angajaţii să consume. Iar afacerile au început să încetinească. Încasările la buget sunt peste anul trecut, dar sub necesarul guvernării PSD de a da majorări salariale, majorări de pensii şi de a plăti creşterea cheltuielilor făcute de administraţia PSD cu bunuri şi servicii.

Din 2012 încoace, guvernarea PSD a beneficiat enorm de reducerea dobânzilor la lei, ceea ce a oferit un spaţiu de manevră care însă a fost cheltuit imediat. Creşterea dobânzilor la lei din piaţă înseamnă că guvernul trebuie să plătească şi el dobânzi mai mari, ceea ce îi reduce orice surplus care ar fi putut să fie folosit în alte scopuri. De acum, bugetul trebuie să plătească şi creşterea dobânzilor la titlurile de stat, pentru că datoria publică nu numai că nu s-a redus în guvernarea PSD, ci a crescut în valoare nominală.

Dacă bugetul deraiază, guvernarea PSD nu prea mai are soluţii decât reducerea în continuare a cheltuielilor de investiţii, ceea ce va omorî şi mai mult businessul românesc.

În aceste condiţii, ne putem lua adio de la autostrăzi pentru încă 2-3 ani, dacă nu chiar 2-3 decenii.

Marile proiecte anunţate în programul de guvernare, fabrici în oraşe, comune sau sate, nu mai au bani şi nici cunoştinţe pentru a fi realizate.

Dacă economia aterizează brusc, ca în 2009, măsurile de austeritate sunt inevitabile.

PSD deja a anunţat oficial că are în plan suspendarea contribuţiei la Pilonul II de pensii , adică procentul de 3,7% din salariul brut a celor 7 milioane de contribuabili nu se va mai duce administrare privată, ci va rămâne în bugetul de stat.

Revoluţia fiscală nu avea cum să facă minuni, ci doar a transferat nişte bani la bugetul naţional de pensii, aflat în mare gaură, de la impozitul pe venit.

Contribuţiile la Pilonul II înseamnă peste 4 miliarde de lei pe an, iar prin suspendarea acestor plăţi către Pilonul II, peste 2 miliarde de lei se vor duce în semestrul II în bugetul public.

Este puţin probabil ca în 2019 măsura să nu fie prelungită.

Pentru a nu arunca avionul economiei direct în aer, guvernarea PSD are nevoie de 10 miliarde de lei: 4 miliarde de lei vin de la Pilonul II, iar întrebarea este de unde vin celelalte 6 miliarde de lei. 

Dacă nu se găseşte vreo măsură spectaculoasă peste noapte, singura soluţie care poate echilibra rapid bugetul este creşterea TVA de la 19% la 21%, care aduce cele 6 miliarde de lei.

În martie 2017, am scris: Sub beţia succesului electoral şi al puterii, guvernarea PSD-ALDE îndreaptă România spre ciocnirea de un zid al realităţii economice care se va sfârşi inevitabil cu reapariţia gardienilor de la FMI, punerea sub observaţie a ratingului şi (ca o soluţie) naţionalizarea pensiilor private (Pilonul II). Naţionalizarea Pilonului II este aproape oficială.

Ce mai urmează? 

 
Cuvinte cheie:
opinie
, cristian hostiuc
, guvernarea PSD
, pilonul II
, nationalizare
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide