Plata ratelor la imprumutul de la FMI va sufoca bugetul incepand cu 2013: In 2013 statul va avea de platit 5,2 mld. euro la FMI si aproape jumatate de miliard de euro la bancile locale.

25 ian 2010 Autor: Liviu Chiru

2013 se anunta cel mai dificil an financiar pentru Romania, cand statul va trebui sa scoata din buzunar 5,2 mld. euro doar in contul imprumutului contractat de la FMI, daca graficul de rambursare va fi respectat. Suma ar reprezenta aproape 10% din veniturile totale la buget, care ar putea sa urce la 53-56 mld. euro in acel an.

Banii de la FMI au alimentat anul trecut rezerva valutara a Bancii Nationale, care si-a permis astfel sa cheltuiasca mai multe miliarde de euro ca sa apere leul, dar au venit si ca o solutie de urgenta pentru Finante, care au putut sa isi acopere deficitul bugetar urias.

Pentru cele 5,5 mld. euro deja imprumutate de la Fond din mai 2009, cand acordul de imprumut a fost aprobat, si pana in noiembrie, Romania a platit deja dobanzi in contul sumelor trase de 101 mil. euro, potrivit datelor BNR.

"Eu nu mi-as face mari probleme cu profilul acesta de scadente. Capacitatea noastra de rambursare este destul de mare in acest moment, discutam de o datorie publica redusa ca procent din Produsul Intern Brut fata de alte state. In zona euro media este de peste 80%, iar noi suntem sub 30%. Nu ar trebui sa ne facem probleme", considera Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank. Tot in 2013 va ajunge la maturitate si o emisiune de obligatiuni de 447 mil. euro pe care Finantele le-au vandut anul trecut bancilor locale pentru a-si acoperi cheltuielile. In ipoteza in care vor fi trase toate transele din imprumutul de la FMI, aceasta ar duce totalul de plata pentru 2013 la 5,7 mld. euro.

Comisia Nationala de Prognoza estimeaza ca in 2013 PIB va ajunge la aproape 162 mld. euro, de la 117 mld. euro in 2009. Luand in considerare un nivel al veniturilor bugetare in PIB de 33%-35%, adica mai bun decat in 2009, volumul acestora ar fi de 53-56 mld. euro.

Dumitru spune ca BNR, ca agent al statului, face platile in contul datoriei publice externe din rezerva valutara, acestea fiind derulate cu prioritate fata de alte operatiuni. De altfel, banii imprumutati de la FMI merg chiar in rezerva BNR, care ii poate utiliza pentru a stabiliza cursul. Anul trecut Fondul a acceptat insa, in premiera, ca o parte din transele trase sa mearga direct in contul Finantelor, pentru a sustine platile bugetare.

Statul are si alternativa de a apela la pietele internationale de capital pentru a-si refinanta datoria cand aceasta ajunge la scadenta. Accesul la pietele internationale ar trebui sa fie mult mai facil atunci, pe masura ce economiile isi vor reveni din una din cele mai dure crize mondiale. Deja perceptia investitorilor asupra riscului s-a imbunatatit, prima ceruta pentru a imprumuta bani Romaniei coborand la 245 de puncte de baza in prezent, de la varfuri de 700 de puncte de baza in trecut. Aceasta inseamna ca un investitor trebuie sa plateasca o prima de 24.500 de euro pentru a asigura impotriva riscului de default bonduri romanesti pe cinci ani in valoare de un milion de euro.

Pe baza sumelor deja imprumutate, 2012 se profileaza cu un varf de plata - reprezentand doar principalul - de 4,8 mld. euro, in timp ce pentru 2013 scadentele ajung la 4,2 mld. euro.

Nici in 2010 Finantele nu vor avea insa o sarcina usoara. Statul are de acoperit o emisiune de eurobonduri de 700 de milioane de euro care ajunge la scadenta si inca 1,4 mld. din bonduri pe care le-a vandut in toamna trecuta bancilor locale. De altfel, Finantele intentioneaza ca pana la sfarsitul primului trimestru sa atraga de pe pietele internationale pana la un miliard de euro, prin vanzarea de euro-bonduri.

La acestea se adauga scadente la titlurile de stat in lei, in conditiile in care mare parte din sumele imprumutate anul trecut pe piata interna au scadente scurte.

"Problema noastra este ca datoria publica creste repede din cauza deficitului bugetar foarte mare", apreciaza Dumitru. Datoria publica se apropie acum de 30% din PIB, nivelul fiind la jumatate fata de plafonul impus de acordul european de la Maastricht, insa dublu fata de cele inregistrate in urma cu cativa ani.