Profesorul universitar dr. Vasile Bozga, unul dintre cei mai reputaţi specialişti în istoria economiei naţionale, s-a stins din viaţă vineri, 17 februarie 2017, la vârsta de 88 de ani.
Trupul neînsufleţit al lui Vasile Bozga va fi depus pe data de 21 februarie 2017 la capala Cimitirului Izvorul Nou începând cu ora 10.00. Înmormântarea va începe la ora 12.00.
Profesorul Vasile Bogza, care a predat în cadrul ASE Bucureşti, a fost prezent la emisiunea de business ZF Live în anul 2012, unde a vorbit despre cum era economia României în urmă cu 100 de ani, înainte de Marea Unire de la 1918, articolul fiind publicat în ziar în data de 3 decembrie 2012.
"Epoca lui Carol I (1866-1914 - n. red.) a fost într-adevăr o epocă luminoasă, dar care s-a suprapus în mod fericit peste evoluţia galopantă spre modernitate a societăţii româneşti. Prezenţa unei personalităţi care să aibă atribuţii cu ajutorul cărora să poată interveni pentru a stopa sau a interzice iregularităţile a fost de mare importanţă în mediul acesta «de la porţile Orientului», unde dacă nu chiar orice, multe lucruri erau posibile", a explicat Bozga.
"Prezenţa lui Carol I pe tron timp de 48 de ani a fost un factor care a favorizat dezvoltarea, pentru că prea desele schimbări şi prea deasa înnoire a câmpului gravitaţional, adică apariţia unor noi profitori ai noii conjuncturi, fiind exclusă pentru vreme îndelungată, lucrurile puteau să evolueze într-un ritm normal." Esenţială pentru protejarea economiei româneşti a fost câştigarea independenţei în 1877, iar după proclamarea regatului, în 1881, economia României a crescut într-un ritm şi mai alert.
"Dezvoltarea economică era şi un imperativ al vremurilor, pentru că era vizibil că România era în progres", a spus Bozga. Ceea ce se poate reproşa acelor vremuri privind înapoi "este că clasele dominante şi în special filonul aristocratic, boieresc, al acestor clase, nu dădeau atenţie stării materiale şi ridicării nivelului de cultură al ţărănimii."
Astfel, mediul rural nu a beneficiat de avantajele dezvoltării generale a ţării, "pentru că moşierimea era interesată de gratuitatea prestaţiei ţărăneşti şi asta se conjuga în lipsa de preocupare pentru ştiinţa de carte". Cu toate astea, în urma Legii de obligativitate a învăţământului primar, introdusă în decembrie 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, s-a ridicat şi din mediul sătesc o intelectualitate, crescută în spirit patriotic.
Deşi la 1863 România avea 12.867 de întreprinderi, numai 1,5% dintre ele puteau fi considerate de oarecare importanţă. Pentru a favoriza apariţia unor companii mari, România a făcut apel la investiţiile de capital străin. Acesta era prezent în România din anii 1860, dar investiţiile au luat amploare după adoptarea legii de încurajare a industriei din 1877 şi mai ales o dată cu aprobarea legii minelor din 1895.
Legile prevedeau dimensiunea minimă a companiei pentru a primi ajutor de stat care lua forma terenului gratuit pentru construirea fabricii, permisiunii de a folosi resursele hidroenergetice şi a scutirilor de taxe, a arătat profesorul universitar. În schimb, timp de un număr de ani o parte din angajaţi trebuia să fie români, lucru care să încurajeze formarea de muncitori autohtoni. Deoarece acestora le lipseau competenţele necesare, la început muncitorii a trebuit să fie "importaţi", în această perioadă mulţi transilvăneni venind în Regat.
Bozga a precizat şi că România nu putea ignora cerinţele companiilor străine, mai ales după război, când ţara avea de plătit o sumă considerabilă de despăgubiri de război. Unii lideri români, precum liberalul Vintilă Brătianu, "un pasionat al politicii «prin noi înşine»", nu erau dispuşi să accepte orice fel de condiţii, însă per ansamblu, "băieţii deştepţi," adică cei care au cooperat cu capitalul străin, au dus-o mai bine. "Ceilalţi a trebuit să se străduie să-şi facă resurse proprii, bănci proprii."
Cu investiţii străine, producţia de petrol a României a cunoscut o evoluţie explozivă. La adoptarea legii minelor, România producea 250.000-300.000 de tone pe an, cantitate care la 1910 ajunsese la 1.810.000 de tone pe an. "Petrolul era exploatat de englezi, francezi, care aveau un avans de participare în ţară. A intervenit şi Standard Oil of New Jersey (în prezent ExxonMobil, n. red.). La un moment dat s-a creat şi Creditul Petrolier, societate de capitalişti români, care însă n-au ajuns să joace un rol de prim rang. Trebuiau să fie «cuminţi» în raporturile cu capitalul străin, care nu putea fi bruscat, violentat, dar putea fi criticat în presă."
Din epoca de început a exploatării petroliere în România nu a lipsit forajul oblic, practică numită aici "pungăşie petrolieră", prin care resursele erau extrase dintr-un teren vecin cu cel concesionat producătorului de petrol. "Tot în această perioadă se dezvoltă reţeaua de căi ferate, cu tot ce ţinea de ea, cu afacerile, cu întârzierile, cu condiţionările care s-au impus chiar după 1877, cu discuţiile privind încetăţenirea israeliţilor, sprijiniţi de către alianţa internaţională." Emanciparea evreilor, solicitată de comunitatea din România prin consulatele puterilor occidentale, era una din manifestările exigenţelor capitalului străin.
Existau însă şi oameni care militau pentru construirea industriei naţionale prin forţe proprii. "Un indicator al acestei dezvoltări era însăşi înfiinţarea Academiei Comerciale (actuala Academie de Studii Economice), în 1913, pentru că economia românească atinsese gradul de maturitate care făcea necesară existenţa unei asemenea instituţii, care să formeze aici specialişti pregătiţi de alţii, formaţi în străinătate." Exporturile României se limitau la acea vreme la materii brute, precum petrol, cereale şi lemn. Importanţa acestor resurse era demonstrată chiar de existenţa la Academia Comercială a Catedrei de cereale, lemn şi petrol, care se ocupa cu studiul producţiei, al comerţului şi al legislaţiei referitoare la fiecare din aceste resurse.
În final, profesorul Vasile Bozga a spus că are un mare respect şi îşi pune speranţele în tinerii antreprenori români, "care se afirmă în ciuda dificultăţilor şi navighează printre impedimente şi ispite."
"Am o mare încredere în tinerii care studiază în străinătate, dar ar trebui promovată o astfel de politică încât ei să fie interesaţi să vină în ţară, iar când vin în ţară să nu fie ţinuţi pe tuşă", a spus Vasile Bozga.
