Mai multe companii care au adus investiţii străine în România au alocat respectivele sume ca împrumuturi, nu ca aport la capital, iar rambursarea respectivelor împrumuturi - de la filialele din România către multinaţionale - sunt acum scutite de impozit. Sesizând această modalitate de optimizare fiscală, Guvernul propune ca rambursarea respectivelor împrumuturi să nu mai fie deductibilă integral, ci doar în proporţie de 30%, la care se adaugă componenta de venit realizat din înstrăinarea respectivelor creanţe.
„Se propune deducerea cheltuielilor reprezentând valoarea creanţelor înstrăinate, potrivit legii, în limita unui plafon de 30% din valoarea creanţelor înstrăinate la care se adaugă valoarea venitului realizat din înstrăinarea acestora”, se arată în Nota de fundamentare a proiectului normativ.
Iniţiatorii oferă şi un exemplu: „la calculul rezultatului fiscal pentru o creanţă care a fost înstrăinată la o valoare de 1.500 de lei faţă valoarea nominală de 10.000 de lei, cheltuiala reprezentând valoarea acestei creanţe va fi deductibilă în limita a 4.500 de lei”.
În prezent, potrivit pct. 13 litera i) din Normele metodologice date în aplicarea Titlului II din Codul fiscal, cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor înstrăinate sunt integral deductibile la calculul rezultatului fiscal, indiferent de nivelul veniturilor înregistrate din înstrăinarea creanţelor respective. Prin urmare, notează iniţiatorii viitoarei Ordonanţe, „având în vedere amploarea fenomenului de cesionare a creanţelor, în special a celor din domeniul bancar, precum şi faptul că acestea sunt înstrăinate pentru sume infime raportate la valoarea creanţelor/împrumuturilor, valoare considerată cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit, în vederea diminuării impactului fiscal asupra bazei de impozitare, se impune limitarea deducerii acestor cheltuieli, în limita unui plafon de 30% din valoarea creanţelor înstrăinate la care se adaugă valoarea venitului realizat din înstrăinarea acestora”. Această limitare „aduce acelaşi regim fiscal, aplicabil în prezent pentru creanţele scose din gestiunea contribuabililor, plătitori de impozit pe profit, ca urmare a neîncasării”.
„În situaţia în care, din analizele efectuate asupra modalităţii de stabilire a impozitului pe profit s-au evidenţiat efecte fiscale importante generate de înstrăinarea creanţelor, mai ales în sectorul bancar, se impune revizuirea regimului fiscal aplicabil acestor cheltuieli în sensul limitării valorii deductibile a acestora la stabilirea rezultatului fiscal”, argumentează iniţiatorii prevederilor citate.
