Pe de altă parte, la Institutul Naţional de Statistică se declară ca patroni doar 112.000 de persoane, acesta fiind rezultatul sondajului realizat de cercetători în gospodării.
„Cifrele sunt deformate de faptul că nivelul foarte mare al CAS-ului (contribuţia pentru pensii- n.red.) a condus la o trecere de la fiscalizarea muncii la fiscalizarea capitalului, era mai uşor să plăteşti salariul pe firmă decât pe contractul de muncă. Această tendinţă s-a mai diminuat pentru că s-a modificat şi legea, dar cred că multe firme create cu acest scop au fost menţinute, prin prisma faptului că a închide o firmă în România reprezintă un amplu proces birocratic“, a explicat Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
De aceeaşi părere este şi Dan Matei Agathon, vicepreşedinte al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), care confirmă faptul că s-au dus vremurile în care salariile mari erau plătite prin intermediul microîntreprinderilor.
„Numărul (de patroni- n.red.) este mic, având în vedere că IMM-urile reprezintă motorul de creştere economică al României, iar în jurul marilor investitori s-a creat o constelaţie de firme româneşti. Numărul de patroni ar trebui să crească, dar prin crearea a cât mai multor întreprinderi mici şi mijlocii cu capital românesc“, a mai spus Agathon. În opinia sa, România nu se mai poate baza, pe termen lung, doar pe exporturile de Dustere şi de mobilier pentru dezvoltarea economică.
„Dacă ar creşte numărul de IMM-uri care exportă bunuri şi servicii, s-ar crea şi nucleul clasei mijlocii. În opinia mea, numărul de patroni ar trebui să se dubleze. Iar către zona de IMM-uri ar trebui să se îndrepte şi angajaţii de la stat, pentru că nu cred că, de exemplu, toţi angajaţii restructuraţi de la Finanţe îşi găsesc de lucru în corporaţii“, a mai explicat Agathon. El a mai explicat că, totuşi, este posibil ca un număr semnificativ de companii să nu aibă activitate şi să fie menţinute în statistici „de dragul de a fi înregistrate“.
De altfel, o analiză a ZF arată că peste 200.000 de companii au zero salariaţi, ceea ce este un indicator al faptului că multe firme mici au fost puse în stand-by pentru că au avut probleme în perioada crizei şi aşteaptă o revenire a economiei pentru a-şi relua activitatea.
Raportat la totalul populaţiei, rezultă că în România există, în medie, 57 de patroni la mia de locuitori, cel mai bine din acest punct de vedere aflându-se Bucureştiul, cu 148 de patroni la mia de locuitori, judeţul Ilfov (cu 102 de acţionari persoane fizice la 1.000 de locuitori) şi Clujul (83 de patroni la mia de locuitori).
„Mie îmi este clar că, din Europa Centrală, România este ţara cu cei mai puţini oameni bogaţi/patroni. Acest lucru este normal, pe de-o parte, când 70% din activele ţării sunt deţinute de străini. Din păcate însă, capitalul românesc creat în jurul investitorilor străini, în calitate de furnizori, nu este suficient de bine valorificat, pentru că gradul de sofisticare cerut de firmele străine este mai mare decât ceea ce pot oferi firmele româneşti“, a explicat Pogonaru. Cu alte cuvinte, firmele româneşti mici trebuie să facă investiţii mari în modernizare pentru a face faţă cererii venite din partea investitorilor străini, care nu de puţine ori îşi aduc alte firme străine ca furnizori pentru producţia din România.
La polul opus faţă de Cluj sau Timiş stau judeţe precum Vaslui, Botoşani, Mehedinţi sau Ialomiţa, unde statisticile arată că raportul patronilor la mia de locuitori este cuprins între 22 şi 28.
„Sunt judeţe, aşa cum este Vasluiul, unde lumea nici nu mai încearcă să deschidă o afacere şi unde există o lipsă de speranţă pentru dezvoltarea de activităţi economice. Iar capitalul românesc s-a concentrat în jurul activităţilor de servicii, se înfiinţează spălătorii auto sau frizerii care se închid peste noapte“, a mai spus Pogonaru de la AOAR.
În ceea ce priveşte structura pe sexe a patronilor din România, datele de la Registrul Comerţului arată că, în medie, 37% dintre acţionarii sau asociaţii din companiile înregistrate în economia locală sunt femei. Iar repartiţia pe judeţe arată că, dacă în judeţe precum Galaţi, Hunedoara sau Tulcea peste 40% dintre patroni sunt femei, la polul opus stau judeţe precum Harghita, Ilfov sau Giurgiu, unde ponderea acestora nu depăşeşte 34%.
