România a avut anul trecut investiţii străine de 2,7 miliarde de euro, iar anul acesta de un miliard de euro la cinci luni. Având în vedere creşterea economică de 3,5% în 2013 şi de 4% în primul trimestru al acestui an, întrebarea este de ce nu dau năvală investitorii aici?
Există vreo legătură între aceste aspecte şi faptul că România se află la coada clasamentelor Băncii Mondiale sau ale Forumului Economic Mondial în ceea ce priveşte competitivitatea, de exemplu?
„România ca destinaţie de investiţii are o competitivitate slabă în raport cu ţările din regiune, pentru că trebuie să analizăm lucrurile la nivel regional. Dacă privim nu la investiţiile de portofoliu, unde se obţin câştiguri foarte bune, ci la investiţiile pe termen lung, atunci trebuie spus că investitorii nu sunt foarte fericiţi“, spune economistul-şef al Raiffeisen Bank Ionuţ Dumitru, preşedinte al Consiliului Fiscal.
Nu putem spune că lucrurile nu s-au mai îmbunătăţit în ultima vreme. De plidă, dacă în urmă cu câţiva ani aveam cam 200 de plăţi de taxe/an pentru o companie, acum avem 39, dar tot suntem foarte departe de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, spune Dumitru.
Da, s-au îmbunătăţit lucrurile, dar noi trebuie să ţinem seama că trăim într-o lume foarte globalizată, iar alţii se mişcă mai bine decât noi, afirmă, la rândul său, economistul Aurelian Dochia.
„Nu neapărat că noi nu facem progrese. Ca unul care observă lucrurile de multă vreme, pot spune că s-au făcut progrese importante. Doar că alţii se mişcă mult mai repede şi ne fac pe noi să pierdem din competitivitate.“
În raportul „Doing Business“ din 2013 al Băncii Mondiale, realizat pe baza a 10 criterii ce privesc sistemul de reglementare a mediului de afaceri, România se află pe pozitia 73 din 189 de ţări, având a doua cea mai slabă poziţie între ţările din Europa Centrală şi de Est. Dacă privim domeniile în care România se află foarte jos, stăm foarte prost la accesul la electricitate (locul 174 din 189 de ţări). Suntem pe locul 136 la obţinerea autorizaţiilor de construire sau pe locul 134 la plata taxelor.
În materie de plată a impozitelor poziţia este la fel de şubredă. Numărul de plăţi pe an aferente impozitelor pe care o companie trebuie să le plătească este de 39, un nivel foarte ridicat, locul 134 din 189 de ţări analizate.
În clasamentul competitivităţii elaborat de Forumului Economic Mondial, România stă, de asemenea, foarte prost, după cum arată datele agregate în raportul „Două cercuri vicioase în domeniul fiscal-bugetar“, elaborat de Ionuţ Dumitru. Ţara se află pe locul 146 din 148 de ţări analizate la capitolul efectele taxelor asupra motivaţiei de a munci, sau pe locul 136 în privinţa efectelor taxelor asupra motivaţiei de a investi. Aceste date, coroborate cu faptul că suntem pe locul 145 la calitatea drumurilor, pe locul 139 în privinţa comportamentul etic al firmelor şi tot pe locul 139 în privinţa cooperării în relaţiile de muncă dintre angajat şi angajator dau o imagine mai completă a ţării în ochii investitorilor. Se uită ei la astfel de clasamente?
Fără discuţie că se uită, spune Ionuţ Dumitru. „Un investitor, când ia decizia de a investi, ştie că trebuie să instaleze reţeaua electrică - unde România se află pe locul 174 din 189 de ţări analizate-, pentru că instalarea reţelei electrice durează şase luni de zile, faţă de 10-15 zile în Germania. Nu ai cum să fii fericit sau să ai un imbold de a investi, în aceste condiţii. De asemenea, la impozitare, suntem foarte jos, companiile plătesc foarte mult ca procent din profitul de dinainte de taxare, iar clasamentul Băncii Mondiale este de anul trecut şi nu cuprinde noile taxe precum taxa pe stâlp, ceea ce ne va arunca în spate în clasament când va fi cuprinsă“, explică Dumitru.
Nu este nimic de făcut pentru a schimba lucrurile? Ba da, spune Ionuţ Dumitru.
De pildă, arată el, o companie din România are 12 plăţi de TVA pe an. Dacă raportarea s-ar face electronic ca în Bulgaria, atunci acest lucru ar fi contabilizat ca o singură plată potrivit standardelor Băncii Mondiale – pentru că este o soluţie simplă şi necostisitoare. De asemenea, o companie are de făcut 12 plăţi de CAS pe an, ca şi TVA, dar aproape toate ţările Europa de Est cu care suntem în competiţie pentru atragerea de investiţii fac aceste raportări electronic. Dacă şi l-a noi s-ar face raportarea electronic, România ar urca bine în clasamentul competitivităţii.
Tot la „birocraţie“ se uită şi Aurelian Dochia: „Poziţia într-un clasament al competitivităţii este o constatare, clasamentul reflectă o realitate. Investitorul nu se uită neapărat în clasament să vadă pe ce loc este X şi ia decizia de a investi, dar un mediu de afaceri prietenos este unul dintre criterii, alături de altele. Însă unii se mişcă mai repede ca noi, în ţările baltice, de pildă, aproape toate procedurile sunt electronic, nu mai cheltuieştit timp şi bani. La noi, dacă s-a făcut ceva s-a făcut fragmentat. O instituţie şi-a făcut un sistem de înregistrare sau de plată electronic, o alta un alt sistem, dar aceste reţele nu interacţionează, de fiecare dată trebuie să completezi, pentru fiecare, aceleaşi formulare. Există şi inerţia birocratică, a fost o reţinere serioasă atunci când s-a discutat ca procedura autorizării pe construcţii – unde avem mari probleme - să se efectueze on-line. De aceea, putem spune că eforturi pentru a îmbunătăţi lucrurile se fac, dar se fac fragmentat, timp în care alţii aleargă mai repede, iar noi pierdem din competitivitate în loc să câştigăm“.
