Eveniment

„Şi până la urmă pe ce se bazează această creştere economică, domnule, de unde vine?”

Autor: Sorin Pâslaru

15.01.2018, 19:02 4933

Cum de creşte economia atât de puternic, nu ar trebui ca toată lumea să resimtă evoluţia economiei? „Pe ce se bazează creşterea? Pe consum, nu? Este ceva putred aici, nu?”, întreabă oamenii.

Ce ne spun datele? Este adevărat că nivelul consumului este mai mare decât în anii 2013-2016, dar dacă se ia în considerare evoluţia din ultimii 20 de ani a ponderii consumului, atunci apar surprize.   

Astfel, cu toate că se vorbeşte foarte mult despre rolul consumului în creşterea economică din 2017, datele arată că ponderea aces­tuia în PIB este sub 80%, departe de nivelurile de 87-88% care fuseseră atinse în anii de dinaintea crizei, 2006-2007.

Ponderea consumului în PIB a fost de 77,8% pe primele nouă luni ale anului trecut, faţă de 76,9% în 2016, după cum se vede în graficul alăturat. Investiţiile au fost de 23,8% din PIB pe primele nouă luni ale anului trecut, în uşoară creştere faţă de 23,1% în 2016.

Consumul a coborât din 2009 încoace la sub 80% din PIB şi a rămas la acest nivel. Între 1996 şi 2008, niciodată nu a fost la sub 80% din PIB. Mai mult, a fost aproape toţi aceşti ani, cu excepţia lui 2008, peste 85% din PIB.

Deci nu se poate spune că din punctul de vedere al raportului consum/PIB economia este în dezechilibru. Când va reveni la peste 80% din PIB, da, se va putea spune că se intră într-un teritoriu care trebuie urmărit cu atenţie.

Din acest punctul de vedere, al consumului, România este practic o ţară care nu şi-a revenit din criză. Nivelul consumului a scăzut brutal, cu 9% din PIB, de la 88% la 79% din PIB între 2007 şi 2009 şi nu şi-a mai revenit de atunci. Este interesant că PIB-ul real şi-a revenit în şapte ani de la criză, adică în 2015, iar numărul de salariaţi a revenit la nivelul din decembrie 2008 abia în septembrie 2017, adică după nouă ani, dar consumul ca pondere în PIB nu şi-a revenit nici până în prezent. Deci alocarea din PIB pentru consum rămâne încă sub perioada 1996-2007. Adevărata sursă de dezechilibru – şi nu pentru moment, ci pentru viitor – este faptul că nivelul investiţiilor este prea redus, adică sub o rată sănătoasă de 30%.

Nivelul investiţiilor a scăzut progresiv de la criză încoace, iar în 2016 a atins minimul perioadei, de 23,1%. Cel mai bun an pentru investiţii a fost în 2008, când au atins 39% din PIB. Anii 2007-2008 sunt interesanţi din punctul de vedere al structurii PIB pentru că deşi au fost de vârf în ceea ce priveşte ponderea în PIB a consumului şi a inves­tiţiilor, au fost la maximum şi la capitolul export net negativ, de 20% din PIB.

Deci nici la investiţii şi nici la consum, până la urmă, anul 2017 nu este în top. Este însă la maximum la alt capitol: la exporturi.

În 2017 s-a înregistrat cea mai mare pondere a exporturilor în PIB din istoria României, de 43,9%. Pentru comparaţie, în cealaltă perioadă bună de creştere economică, între 2000 şi 2007, cel mai bun nivel al ponderii exporturilor în PIB a fost în 2005, de 36,8%.

Exporturile au fost de fapt cele care au scos economia din criză, fiind primele care au revenit la valoarea de dinainte de 2008. Astfel, în 2011 erau deja la 36% din PIB, faţă de 26% din PIB în 2008, iar apoi au crescut pas cu pas până la aproape 44% din PIB astăzi.

Este încă puţin. Cehia este la 80% din PIB, Ungaria are exporturi de 92% din PIB şi era în 1997 la nivelul de astăzi al României, de 45%. Ponderea exporturilor în PIB arată gradul de internaţionalizare şi competitivitatea unei economii. Dar aici se ascunde şi explicaţia de ce această creştere nu este resimţită de toată lumea: pentru că este puternic insularizată. primii 100 de exprtatori, covârşitor multinaţionale, deţin 50% din exporturile româneşti, dar au doar câteva zeci de mii de angajaţi. 

Consum, investiţii, exporturi nete - toţi aceşti indicatori pot fi fără relevanţă dacă nu se schimbă viaţa oamenilor. Dar când apar derapaje care trebuie corectate, toate privirile se întorc întrebătoare către macro-economişti. „De ce nu aţi avertizat?” De aceea, numai urmărirea acestor cifre pas cu pas poate desluşi din timp dezechilibre care se pot dovedi cu urmări dramatice, ca în 2007-2008. 

 
 

Cât se bazează creşterea economică pe consum şi cât pe investiţii?

PIB-ul din fiecare an, adică valoarea adăugată, este împărţit din punctul de vedere al utilizării, adică al modului de cheltuire a banilor, în trei: consum, investiţii şi export net (exporturi - importuri).

Dacă măreşti consumul sau investiţiile, PIB-ul creşte doar dacă exportul net rămâne la fel. Dacă se consumă/se investeşte din import, PIB-ul nu creşte. În 2007, exportul net era de -20% din PIB. În 2017, exportul net a fost de doar -1,7% din PIB pe primele nouă luni ale anului. Ponderea consumului în PIB este doar 78% în 2017, faţă de 88,4% în 2007.

O rată optimă pentru investiţii este de peste 30% din PIB, iar în prezent este la circa 24% din PIB. În China nivelul investiţiilor este de peste 40% din PIB.

Ţările care au trecut de la subdezvoltare la statutul de economii dezvoltate precum Japonia sau Coreea de Sud s-au bazat pe exporturi nete pozitive, adică pe cererea externă. Pentru a trece în categoria de ţară dezvoltată, ideal este ca un stat să aibă peste 30% investiţii în PIB şi exporturi nete pozitive, adică să îşi bazeze creşterea pe cererea externă şi să investească permanent pentru a reuşi să se menţină şi să crească pe pieţele externe.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO