Peste 625.000 de români erau astfel în luna august şomeri în sensul considerat de Biroul Internaţional al Muncii, adică persoane în vârstă de 15-74 de ani care îndeplinesc simultan trei condiţii: nu au un loc de muncă, sunt dispuse să înceapă să lucreze în următoarele două săptămâni şi s-au aflat în căutarea activă a unui loc de muncă în ultima lună.
În mod paradoxal însă, şomajul nu a scăzut în ultimul an, deşi din luna august a anului trecut şi până în luna iulie a acestui an (acestea fiind cele mai recente date disponibile) numărul de salariaţi din economie a crescut cu peste 136.000, până la 4,57 milioane de persoane.
Rata şomajului BIM, calculată de INS, este folosită în toate statele membre ale Uniunii Europene şi este mai mare decât cea calculată de Ministerul Muncii (prin intermediul Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă).
INS calculează şomajul pe baza datelor culese din anchetele făcute în gospodării şi include şi persoanele care nu lucrează, dar care nici nu se înscriu la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Faţă de anul 2011- cel mai dur an pentru piaţa muncii, când numărul de salariaţi a scăzut la un nivel record de circa 4 milioane de persoane – economia a recuperat aproape 400.000 de locuri de muncă, având în vedere că, în medie, s-au făcut cam câte 100.000 de noi recrutări pe an.
Surprinzător însă, rata şomajului în august 2011 era tot de 6,8%, aşa cum este şi anul acesta, deşi numărul de salariaţi este mult mai mare (cu 372.000 mai mulţi decât în august 2011).
ZF a mai scris de-a lungul timpului despre anomalia statistică a şomajului, în contextul în care rata şomajului din România se situează în jurul valorii de 7%, la o populaţie de 20 de milioane de persoane din care o treime lucrează (un total estimat de 6 milioane de salariaţi, care îi include şi pe cei fără forme legale). Spre comparaţie, în Spania rata şomajului este de 22%, în condiţiile în care tot o treime din populaţie (14 din 46 de milioane de persoane) are statut de salariat.
