În faţa neputinţei de a face autostrăzi şi căi ferate rapide cu bani la Uniunea Europeană, având în vedere că din 4,5 mld. euro alocaţi pentru infrastructură în exerciţiul bugetar 2007-2013 am folosit doar 2,5 miliarde de euro, România mai are o singură soluţie.
Singura soluţie este să cedeze construcţia autostrăzilor şi a căilor ferate direct către Comisia Europeană. În prezent, statul român primeşte bani pentru proiecte de la Uniunea Europeană, comandă studiul de fezabilitate, contractează proiectantul şi constructorul, rezolvă contestaţiile, plăteşte, recepţionează lucrarea şi trimite facturile spre decontare la Bruxelles.
Este evident că guvernul/Ministerul Transporturilor nu este în stare să se ocupe în timp util şi eficient de tot acest circuit. Hârtii peste hârtii, referate peste referate, blocaj. Deşi, culmea, funcţionarii de la la POS-T, aşa-numitul program de operaţional sectorial transport, erau pe acelaşi coridor cu funcţionarii CNADNR care trebuia să aplice pentru fonduri de la UE, banii au rămas necheltuiţi. România plânge după şosele şi căi ferate, banii UE stau în conturi.
Aşa că, dacă tot este dispusă Uniunea Europeană să ne dea bani de autostrăzi, de ce să nu le comande direct la constructori şi să se ocupe de finalizarea lor?
România este un elev special, care la capitolul autostrăzi nu reuşeşte să treacă clasa. Cu toţi banii alocaţi şi declaraţiile de bune intenţii, cu toată „expertiza“ unor miniştri gen Ioan Rus, care a blocat totul în minister astfel încât în 2015 Transporturile nu au efectiv pe ce cheltui banii şi au returnat la buget 2,5 mld. lei din bugetul alocat, avansul este minim.
Oamenii sunt sătui de explicaţii, aşteaptă fapte. Pe zi ce trece, este evident că experţii publici ai acestei ţări s-au îngrămădit cu toţii în instituţiile financiare gen BNR sau ASF şi şosele nu mai are cine să facă. În faţa acestei situaţii, singura speranţă mai rămâne delegarea administrării banilor care s-ar cuveni României din fonduri europene Occidentului competent.
Noi le vom indica traseul – şi oricum numai traseele stabilite tot de la Bruxelles sunt finanţabile – iar ei ne vor face şoselele. Pe unde treceau, romanii lăsau drumuri şi viaducte, nu alocau fonduri „romane“ către barbari de care aceştia să se îngrijească.
La 25 de ani de la Revoluţie, jumătate din businessul românesc este în mâini străine, 80% din bănci sunt în mâini străine, iar 4 miliarde de euro bani pentru de pensii private sunt 100% la străini.
Toţi afirmă că nu înaintăm la calitatea infrastructurii din cauza statului, pentru că administrează prost banii publici, banii noştri. Ce-ar fi atunci să cedăm administrarea banilor publici către alţii, mai competenţi decât noi? Ce rost are să dai bani unor instituţii slabe, conduse de oameni care caută doar interesul personal?
Dacă tot există această disponibilitate a Uniunii Europene, din care facem parte, de a ne aduce cât de cât la nivelul infrastructurii cu ceea ce se întâmplă în Occident, atunci soluţia cea mai simplă este ca UE însăşi să se ocupe de investiţii.
Iar acesta va fi primul pas. Apoi vom pune toţi banii alocaţi de guvern prin bugetul anual pentru infrastructură sub directa administrare a Comisiei Europene.
Nu ai cum să mai explici că eşti în stare să conduci un minister al transporturilor când astăzi viteza medie pe calea ferată pentru transport de persoane este mai redusă decât cea din 1990. Probabil că de acum în zece ani ministerul român al transporturilor va trebui desfiinţat şi banii daţi în administrare privată/occidentală.
Au luat economia, să ia şi administrarea investiţiilor în infrastructură. Şi pot urma spitalele sau şcolile.
