Opinie Sorin Pâslaru - redactor-Şef al ZF

Sunteţi pregătiţi pentru -0,5% dobândă la depozitele bancare pe trei luni?

9 feb 2016 Autor: Sorin Pâslaru

Băncile din România plătesc astăzi dobânzi de 0,1%-0,6% pentru depozitele pe o lună sau trei luni ale persoanelor fizice şi juridice şi întrebarea este cât va mai dura ca şi România să experimenteze scenariul unor dobânzi negative.

De neimaginat în urmă cu doar 10 ani, posibilitatea ca banca să perceapă pur şi simplu o taxă la depozit în loc să îl bonifice poate deveni o certitudine inclusiv în România, unde deflaţia domneşte de câteva luni şi există semnale serioase că va mai dura cel puţin până la jumătatea anului.

Paradoxal, poziţia României de „safe heaven“ al Estului din ultima perioadă, cel puţin la nivelul percepţiei, în contextul în care Ungaria şi Polonia au derapat politic în ochii opiniei publice din Europa de Vest, ar putea aduce mai repede decât se aşteaptă toţi acest scenariu la realitate.

Se pot îndrepta fluxuri de miliarde de euro spre România, cum s-a întâmplat în perioada 2005-2007, când euro ajunsese la 3,2 lei, şi cum să mai descurajezi aceste fluxuri care pot deveni destabilizatoare mai târziu prin alte scăderi ale dobânzilor când deja acestea sunt la 0,1-0,5%?

Odată cu dobânzile negative stabilite de Banca Elveţiei şi de unele state nordice – şi iată că acestea sunt luate acum în considerare chiar şi de banca centrală a Cehiei – manualele de finanţe au sărit în aer. Nimeni niciodată nu s-ar fi gândit că dobânda de referinţă poate fi negativă. Este interesant că universul matematic a fost construit pas cu pas în acelaşi fel: de la numerele naturale la cele întregi, raţionale, reale, complexe, ca răspuns la problema găsirii unor soluţii pentru ecuaţii din ce în ce mai complicate.

Cum numai soarele este sigur că răsare a doua zi, iar tot ceea ce este inventat de om suportă o schimbare, au apărut şi dobânzile negative ca răspuns la problema supralichidităţii din sistemul financiar-bancar.

Nu scrie nicăieri că băncile nu pot oferi dobânzi nominale negative. Dimpotrivă, în condiţiile unei deflaţii de 1,5-2%, o dobândă negativă de 0,5% este practic o dobândă pozitivă reală de peste 1%.

Sunt deja bănci străine care pe ecranele de tranzacţionare ale Bloomberg oferă dobânzi negative pentru depozitele interbancare în lei la două luni.

În condiţiile în care depozitele constituite de populaţie au cunoscut o creştere de la 83 de miliarde de lei în decembrie 2008 la 147 de miliarde de lei în decembrie 2015, băncile stau pe munţi de bani pe care nu mai au unde să îi plaseze.

De aceea, au ajuns să ofere dobânzi ridicole la economisire. Cum mai poţi încuraja depunerile la CEC Bank, o entitate care s-a poziţionat întotdeauna ca  principala instituţie de economisire pe termen lung pentru populaţie, cu dobânzi între 0,75% pe o lună şi 1,5% pe 12 luni?

La persoane juridice dobânzile la termen oferite de CEC Bank sunt între 0,25% la o lună şi 0,6% la 12 luni.

Acestea sunt cele mai mici dobânzi oferite vreodată în istoria României de către băncile locale. România nu are încă o cultură a economisirii, aşa încât protestele la adresa acestei situaţii sunt slabe.

Efectele acestor dobânzi minuscule încep să apară. Între decembrie 2014 şi decembrie 2015 soldul depozitelor la termen a crescut doar cu 0,2 miliarde lei, de la 106,6 miliarde lei în decembrie 2014 la 106,8 miliarde lei în decembrie 2015.

În 2013 soldul depozitelor crescuse cu 3 miliarde de lei, în 2012 cu 9 miliarde, în 2011 cu 8 miliarde, iar în 2010 cu 10 miliarde de lei În anul crizei, 2009, când populaţia şi-a oprit consumul, soldul depozitelor populaţiei crescuse cu 26 de miliarde de lei!

Problema este că noi suntem în contratimp cu pieţele financiare ale Europei de Vest, unde dobânda de referinţă este ţinută la zero sau chiar cu minus pentru că ritmul de creştere economică este încă insuficient. Socoteala diriguitorilor sistemului financiar bancar mondial este că alimentarea cu supralichiditate va aduce creştere economică, iar datoriile vor scădea relativ la PIB. Ca să supravieţuiască în criză, statele şi-au dublat datoria publică şi doar creşterea PIB poate reduce ponderea acesteia şi deci povara pentru companii, populaţie şi guvern.

Şi în România a crescut datoria publică în criză, însă avem cea mai înaltă creştere economică din Europa în 2015 şi 2016 ca urmare a reducerii taxelor şi a încălzirii economice din creşterea consumului.

Paradoxul este că deşi sunt sufocate de lichiditate, băncile vorbesc acum de înăsprirea condiţiilor de creditare. Degeaba sunt dobânzile la zero dacă motorul investiţiilor pe termen lung este insuficient alimentat.  Cu preţul banilor şi al materiilor prime la minime istorice, acum este momentul marilor investiţii în infrastructură. Cine le face?

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.02.2016

 
Cuvinte cheie:
Opinie
, Sorin Paslaru
, dobanda
, banci
, depozite
, dobanzi
, depozite bancare
, problema
, populatie
, crestere economica
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide