Alegerile parlamentare au trecut, urmează să fie stabilit guvernul, pasiunile politice sunt în clocot, însă pentru viaţa oamenilor mult mai importante au fost de fapt alegerile locale, în condiţiile în care de primării ţine calitatea vieţii într-o măsură mult mai mare decât de legislaţia făcută în Parlament.
Puţini realizează că bugetul consolidat al României este de fapt împărţit în trei părţi aproximativ egale: bugetul de stat, bugetele locale şi bugetele instituţiilor autofinanţate. Bugetele locale au doar 30% din bani din surse proprii, restul provenind din cotele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din TVA.
La o privire mai atentă asupra execuţiei bugetare a unei mari unităţi administrative, cum este de exemplu sectorul 4, al cărui primar a fost recent prezent la emisiunea ZF Live, ies la iveală anomalii: spre exemplu, pentru venituri proprii din taxe şi impozite locale (pe case, apartamente, maşini) de 144 milioane lei pe an, Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale are cheltuieli anuale de 31 milioane lei! Cu alte cuvinte, pentru a strânge 100 de lei, Primăria Sector 4 cheltuie 21 de lei.
Primarul Sectorului 4 admite că există ineficienţă în colectarea banilor şi că trebuie modernizare, însă ce nu spune este că în 2015 raportul fusese mai mic şi anume pentru aceeaşi sumă strânsă din taxe şi impozite cheltuiala a fost de 18 milioane lei, o rată de 12,5 lei cheltuiţi la 100 lei strânşi din impozite.
Aceasta este cea mai bună reprezentare a actului administrativ din România astăzi. Cheltuim 21 de lei ca să strângem 100. Oameni care umplu birourile doar ca să rotească banii, iar la sfârşitul zilei cheltuiala poate să ajungă mai mare uneori şi decât încasările.
Mai mult, este uimitor faptul că într-un sector puternic al Bucureştiului este nevoie de sume alocate suplimentare din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetului local, în valoare de 61 milioane lei în 2015.
Anomaliile continuă. Cheltuielile totale ale primăriei sunt în valoare de 633 milioane lei, din care 100 milioane lei reprezintă un credit, este adevărat pe termen lung, de 20 de ani, de la Banca Europeană de Investiţii, pentru reabilitări termice ale blocurilor. Însă aceasta înseamnă un deficit de 16% din cheltuielile totale în condiţiile în care România încearcă să ajungă la nivel naţional la un deficit bugetar cât mai redus pentru a nu fi sancţionată pe pieţele financiare internaţionale.
Prea puţină atenţie este acordată modului în care sunt cheltuiţi banii administraţiei locale şi asupra modului de atingere a obiectivelor prin alocări bugetare.
„Avem trei licee unde rata de promovabilitate la bacalaureat este de 2%”, spune primarul Daniel Băluţă. Pe de altă parte, sunt numeroase şcoli unde numărul de elevi din clasă este mai mare decât cel legal de 25, dar primăria spune că nu există posibilitatea unor înţelegeri cu Ministerul Educaţiei pentru a administra dezechilibrele şi a creşte calitatea învăţământului.
Bugete uriaşe, de zeci de milioane de lei, sunt alocate anual pentru întreţinerea grădinilor publice, parcurilor şi zonelor verzi. Şi încă în 2016 situaţia este mai rezonabilă, pentru că sumele alocate în această direcţie au scăzut de la 42 milioane lei la 25 milioane lei.
Este bine că alegerile suscită interes şi dezbatere în ceea ce priveşte numirea guvernului şi a alianţelor care se fac şi se desfac astăzi, spre care se îndreaptă astăzi toată atenţia mass- media, însă politica se face de fapt în momentul alocării banilor publici într-o direcţie sau alta.
România are bani. Ce lipseşte este o administrare judicioasă a lor.
