„Problema este că ANAF aplică şi retroactiv această decizie pe ultimii trei ani. Dar de ce trei şi nu unu, doi, cinci sau zece? Această preocupare a ANAF, de a include diurna în salarii, s-a mai manifestat în urmă cu doi ani, dar nu a fost cazul. Nu trebuie uitat că în România costul capitalului este de două-trei ori mai mare comparativ cu Europa de Vest. Aici te împrumuţi cu 5-6%, iar cel din Vest cu 1,5% deoarece noi suntem economie în curs de dezvoltare“, a spus Radu Dinescu, secretarul general al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR).
În România sunt în prezent circa 27.000 de operatori de transport ce deţin 120.000 de vehicule de transport mafă ce sunt utilizate de circa 200.000 de şoferi, dintre care 120.000 cu tahograf digital.
„Este ilogic să impozitezi diurna deoarece această sumă de bani reprezintă contravaloarea meselor pe care le ia şoferul respectiv când lucrează în deplasare. Ce nu văd cei de la ANAF este că în acest moment România a devenit o forţă la nivel european în industria transporturilor. Aici sunt mii de camioane deţinute de spanioli, francezi, italieni, înmatriculate în România, deoarece şoferul român poate fi plătit cu salariu şi diurnă. Dacă distrugem şi acest lucru, atunci pierdem orice urmă de competitivitate. Noi nu putem fi la fel de competitivi cu cei din Vest care au dobânzi mici, care au autostrăzi“, a spus Simion Bizau, managerul firmei de transport internaţional de marfă Orzan, care deţine 40 de camioane şi care are 60 de şoferi angajaţi.
Potrivit Uniunii Transportatorilor, compania Gerom Intertrans a primit o somaţie de plată de 950.000 de euro de la ANAF reprezentând contravaloarea taxelor şi impozitelor plus penalităţile aferente diurnelor plătite şoferilor în ultimii trei ani, în condiţiile în care compania are numai 32 de camioane. În condiţiile în care rata de profit pe cursă este de circa 1%, după majorarea preţului la motorină cu supraacciza de 7 eurocenţi, plata sumelor percepute de ANAF ar însemna falimentul firmelor româneşti de transport, potrivit jucătorilor din industrie.
„Dacă pentru toţi aceşti 200.000 de şoferi s-ar calcula impozitele şi penalităţile pentru diurne din ultimii trei ani, de la 1 ianuarie 2011, transportatorii închid businessul. În Codul fiscal există o singură prevedere legată de diurnă pentru mai multe categorii de posturi, însă nu există nicio menţiune pentru transportatori rutieri. Există însă pentru personalul navigant, pentru cel aeronautic. La nivel de transportatori rutieri există numai contractul colectiv de muncă unde este menţionat că şoferul este plătit cu salariu plus diurnă. Dirună se plăteşte şoferilor în toate ţările din Europa Centrală şi de Est şi inclusiv în Vest, însă cei din Vest nu au curse mai lungi de 1-2 zile. Transporturile mai lungi le fac companiile din Est. În România sunt multe companii occidentale care au cumpărat şi înmatriculat aici camioane, cu şoferi români, dar care transportă în Europa de Vest, dar plătesc impozite aici“, a spus Marilena Matei, analist al industriei transporturilor.
Potrivit unui comunicat de presă al ANAF din data de 23 octombrie 2014, cu privire la declaraţiile Asociaţiei Naţionale a Întreprinderilor de Muncă Temporară, Agenţia menţiona că „în ceea ce priveşte statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, preconizăm că activitatea acestuia face obiectul unor reglementări speciale, aprobate prin Legea 223/2007. Reglementări speciale există şi în situaţia personalului navigant maritim, a personalului din domeniul transportului rutier şi feroviar internaţional etc., drepturile acordate acestor categorii de personal nefiind asimilate celor acordate de agenţii de muncă temporară“.
Potrivit informaţiilor primite de la transportatorii controlaţi citate de revista Tranzit, inspectorii ANAF au modificat reîncadrarea diurnei acordate şoferilor care lucrează în transportul internaţional drept venit de natură salarială prin faptul că executarea obligaţiilor de serviciu de către şoferi nu se realiează într-un loc stabil de muncă, iar deplasarea acestora în străinătate nu reprezintă o modificare a locului de muncă.
De asemenea, prin specificul activităţii desfăşurate, deplasările în străinătate nu pot fi încadrate ca activităţi temporare, respectiv delegări.
Astfel, şoferii nu aveau dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, şi nici la o indemnizaţie de delegare/detaşare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
