Eveniment

Un an care nu va veni niciodată

Un an care nu va veni niciodată

Autor: Iulian Anghel

10.02.2017, 14:47 2937

Proiecţia multianuală a cheltuielilor, cuprinsă în raportul privind situaţia macroeconomică care însoţeşte proiectul de buget pe 2017, susţine că investiţiile statului vor fi, în acest an, de 39 de miliarde de lei, dar că, în anii următori, ele vor creşte susţinut: până la aproape 48 de miliarde de lei în 2018, 63 de miliarde de lei în 2019 şi 69 de miliarde de lei în 2020. Adică între 6 şi 7% din PIB, în ultimii doi ani ai acestui ciclu electoral.

În 2009, proiecţia multianuală a cheltuielilor, cuprinsă în raportul privind situaţia macroeconomică care însoţea bugetul din acel an, prevedea cheltuieli de investiţii (din buget şi din fonduri UE), de 45 de miliarde de lei în 2010, de 40 de miliarde de lei în 2011 iar, în 2012, de 52 de miliarde de lei. În realitate, în 2010 au fost făcute investiţii de 28 de miliarde de lei, în 2011 de 35 de miliarde de lei, iar în 2012 de 34 de miliarde de lei. Adică cu 40 de miliarde de lei, în toţi aceşti trei ani, sub prognoza din 2009.

În 2012, proiecţia multianuală a cheltuielilor, cuprinsă în raportul privind situaţia macroeconomică care însoţea şi ea bugetul pe acel an, prevedea cheltuieli de investiţii (din buget şi din fonduri UE) de 45 de miliarde în 2013, de 52 de miliarde de lei în 2014 şi de 57 de miliarde de lei în 2015. Cât s-a investit în realitate: câte 33 de miliarde de lei în fiecare din aceşti trei ani, adică cu 55 de miliarde de lei mai puţin faţă de proiecţia din 2012. Continuăm? Raportul care însoţeşte bugetul pe 2013 prevede investiţii în 2015 de 49 de miliarde de lei, iar în 2016 de 57 de miliarde de lei, investiţii care, în realitate, au fost de 33 de miliarde de lei în 2015 şi 29 de miliarde de lei în 2016.

Dar să spunem că acestea sunt proiecţii pe un termen mai lung şi, prin urmare, mai greu de controlat. În ultimii şapte ani însă, diferenţa dintre alocările pentru investiţii programate la începutul fiecărui an şi ceea ce s-a realizat este de 47 de miliarde de lei (peste 10 miliarde de euro).

România are nevoie până în 2035 – potrivit Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României „România policentrică 2035” - de 55 de miliarde de euro doar pentru infrastructura de transport. O sumă uriaşă. Autostrăzile au nevoie de 13 miliarde de euro, drumurile express de peste 10 miliarde de euro, căile ferate de 14 miliarde de euro şi tot aşa. Este însă peste puterea ţării o astfel de cheltuială? Suntem în 2017. În ultimii şapte ani, de la investiţii au fost retrase, după cum arătam, 47 de miliarde de lei, faţă de sumele prevăzute la începutul fiecărui an. Nu toţi aceşti bani au vizat infrastructura de transport, dar dacă jumătate dintre ei au vizat-o, atunci putem spune că banii pentru două autostrăzi întregi au fost deturnaţi spre alte scopuri, pentru că nu totul poate fi pus pe seama absorbţiei reduse de fonduri europene, deoarece astfel alocări nu depăşesc anual 1,5-2% din PIB-ul ţării.

De ce sunt prevăzute în bugetul iniţial X fonduri pentru investiţii, pentru ca, la final, ele să nu se regăsească în cheltuielile efective? Pentru că bugetul investiţiilor a funcţionat mereu ca un fond de rezervă la dispoziţia Finanţelor, nu ca un buget de investiţii. Guvernul îşi fixează plafonul de venituri, cheltuieli şi deficit, justificând deficitele prin nevoia de investiţii. Nu dă bine să spui că te împrumuţi ca să plăteşti pensiile ori salariile, dar nimeni nu va obiecta când spui că te împrumuţi ca să construieşti drumuri şi viaducte. Doar că, la final, banii pentru drumuri şi viaducte ajungă la alte cheltuieli, cum s-a întâmplat cu celebra acciză de şapte eurocenţi pe litrul de carburant.

Dacă, în ultimii şapte ani, pentru investiţii ar fi fost cheltuiţi toţi banii prevăzuţi la începutul anului, atunci drumurile României ar fi arătat cu totul altfel. Bucureştiul ar fi avut o şosea de centură, am fi avut măcar o autostradă peste munţi, iar Metroul din Drumul Taberei ar fi fost gata.

Dar proiecţiile de care vorbeam mai sus nu au rostul de a planifica lucrurile, ci de a amăgi speranţa: Nu avem anul acesta bani, dar, iată, alocăm mai mulţi pentru anul viitor!

Un an care nu va veni însă niciodată.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO