Eveniment

Un pas în spate

Un pas în spate

Autor: Sorin Pâslaru

25.06.2018, 00:07 3709
Dosarul privind angajările fictive a două funcţionare la Direcţia Copilului Teleorman, în care s-au pronunţat sentinţe drastice, are o miză mult mai mare decât cele două salarii plătite fără drept pe câţiva ani.

Miza este starea şi funcţionarea aparatului administrativ din România. Din 1,2 milioane de bugetari, 360.000 sunt, conform Statisticii, „funcţionari administrativi“. Restul sunt medici, asistente, infirmiere, profesori, poliţişti şi militari. În total bugetarii costă statul, în 2018, 8,9% din PIB, adică aproape 18 miliarde de euro.

Dacă două angajate din biroul de zece funcţionare din cadrul unui serviciu al Direcţiei Copilului au fost fictive ani de zile, se poate presupune că la nivelul integrului aparat funcţionăresc din România, aflat la dispoziţia puternicilor de la centru sau din teritoriu, se cheltuie fictiv 20% din bugetul de salarii. Sau se risipeşte prin angajarea unor oameni care nu au legătură cu postul respectiv.

Aceasta înseamnă că 3,6 miliarde de euro, adică 20% din 18 mld. euro, sunt bani care umflă cheltuiala cu salariile bugetarilor fără să producă nimic.

Situaţia de la Teleorman, prin care din două telefoane de la partid se fac angajări, este o situaţie generalizată de zeci de ani în România. Odată aleşi, liderii consideră că este firesc să populeze structurile administrative cu oamenii lor, fără niciun fel de concurs sau doar prin simularea unora.

De asta avem administrarea pe care o avem a banului public: pentru că ministerele şi administraţiile sunt pline de oameni care nu au ce căuta în aceste structuri şi a căror singură grijă este cum să răspundă mai bine ordinelor celor care i-au instalat în aceste poziţii.

Peste tot reţele, cumetrii, năşii, verişori, cumnaţi şi nepoţi. Nu că nu s-ar întâmpla asta câteodată şi în companii private, mai ales în cele româneşti, unde vezi dintr-o dată în diverse funcţii oameni şi afli mai apoi filierele de rudenie sau de favoruri.

Resursele publice administrate ineficient nu vor da rezultate niciodată oricât de mari ar fi. Oamenii capabili alungaţi din România de reţelele de genul celor de la Teleorman ar putea să facă minuni şi cu mai puţin de jumătate din banii alocaţi astăzi sectorului public.

Însă haitele de partid şi de stat care aşteaptă să se înfrupte la fiecare alegeri din banul public, pentru că într-o competiţie dreaptă în mediul privat nu au nicio şansă să ajungă să dispună de resursele la care jinduiesc, distrug totul nu numai pentru că deturnează banii publici, dar şi pentru că nu ştiu cu ce soluţii să vină şi cum să execute o bună administrare.

Ce-i lipseşte, de exemplu, oricărui spital aflat în subordinea unei primării să organizeze cabinetele din ambulator ca la o clinică privată, cu programări? Dar nu-şi bate nimeni capul din primării cu aceste teme, ci caută în toate felurile posibile să nu „beneficieze“ de îngrijirea din sistemul sanitar public de care sunt responsabili.

Copiii lor  - inclusiv ai unor foşti premieri - merg la şcoli private care costă 30.000-50.000 de euro pe an, ce să le pese de cele 3.000 de şcoli din România cu toalete în curte?

În orice primărie, în orice direcţie de primărie, de protecţie a copilului, orice agenţie, orice minister există o teamă şi un sentiment generalizat că nu se poate face nimic în faţa puternicilor zilei care fac şi desfac funcţii.

Angajările fictive de la Teleorman arată în mod obiectiv de ce funcţionează România cum funcţionează, deşi astăzi dispune de un PIB de 200 de miliarde de euro, de 5 ori mai mare decât în 1998.

Mergeţi în orice oraş de provincie de sub 50.000 de locuitori din Moldova sau Muntenia şi veţi vedea spitale seminăruite, şcoli cu terenuri năpădite de bălării, şosele unde poţi merge numai cu autoturisme 4X4 pe care le conduce, bineînţeles, protipendada locală. Parlamentari de patru mandate ies din vile de sute metri pătraţi aflate după garduri de beton de trei metri în şosele care arată ca după bombardament. Nepăsare, cinism, barbarie, de fapt.

Există o stare generală de neputinţă în faţa liderilor locali atotputernici, încât nimeni nu îndrăzneşte să ridice glasul. Presa locală este amuţită şi anormalul este privit ca normal, exact ca înainte de ’89, când în magazine bâzâiau muştele pe rafturile unde ar fi trebuit să fie brânză şi carne, caloriferele crăpau de frig, dar în ziarul Scânteia se scria că producţiile de cereale la hectar sunt la un nou record, iar şeptelul de bovine şi porcine este cel mai mare din istoria României.

Culmea este că astăzi suntem învăţaţi capitalism şi regulile economiei de piaţă, chiar şi la 28 de ani de la Revoluţie, de oamenii care semnau zi de zi atunci în Scânteia.

Aici este de fapt sursa relelor: reţelele transgeneraţionale, transfamiliale şi transpartinice care au luat prizoniere resursele publice ale României şi practic de la generaţie la generaţie sufocă precum o caracatiţă victima această ţară, cu ventuzele lor amplasate de la cel mai înalt nivel şi până la ultimul cămin cultural dintr-o comună din judeţul Giurgiu.

Prima grijă a primarilor este să mute statui cum ajung la putere. La alt nivel, în Bucureşti, unde există bani mulţi, sunt schimbate bordurile o dată la patru ani, pentru că probabil este cel mai uşor mijloc de a scoate banii din primărie prin contracte de reabilitări de străzi.

Lipsa de transparenţă şi conivenţa reprezentanţilor tuturor partidelor din consiliile locale sunt regula. Teoretic, ar trebui ca opoziţia să fie cea care reglează abuzurile la adresa banului public, dar ce să facă când am avut 10 ani la putere un preşedinte care a promis ţepe în Piaţa Victoriei, dar a ajuns ca fratele şi nepotul său să fie condamnaţi în cazuri de corupţie?

Transparenţa angajărilor şi a cheltuirii banilor publici a dispărut ca temă din spaţiul public în ultimii 3-4 ani. Este timpul ca anii de acumulări din economie să se vadă şi în calitatea bunurilor publice, nu numai în conturile din Costa Rica, Brazilia şi Madagascar. Cine trebuie să facă un pas în spate să-l facă. Nu stă un partid într-un singur om.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO