Eveniment

Unde aţi fost voi, cei 199.800 de corporatişti, care ar fi trebuit să fiţi sâmbătă în Piaţa Victoriei ca să luptaţi pentru viitorul vostru şi al României în UE ca să nu fim aruncaţi din tren de politicienii noştri?

Unde aţi fost voi, cei 199.800 de corporatişti, care ar...

Autor: Cristian Hostiuc

26.03.2017, 19:56 12874

La 60 de ani de la semnarea tratatului de la Roma, care a pus bazele Uniunii Europene de astăzi, liderii politici europeni actuali, care s-au întâlnit simbolic la Roma, pentru un foie gras şi un prosecco, se întreabă care va fi viitorul Uniunii, nu peste 60 de ani, ci în viitorul apropiat.

După referendumul din Marea Britanie, din mai anul trecut, care spre stupoarea elitelor europene bine-îmbrăcate şi hrănite la restaurant de trei stele Michelin, a dus la apariţia Brexitului, niciun lider european nu are curajul să-şi întrebe cetăţenii dacă mai vor să fie în Uniunea Europeană sau nu.

Identificat cu birocraţii răi şi total necarismatici de la Bruxelles, proiectul Uniunii Europene riscă să ajungă inamicul multor cetăţeni europeni pe care dau vina pentru tot ce li se întâmplă în ţara lor.

În România, ţară care este membră a Uniunii Europene de doar 10 ani, aniversarea celor 60 de ani nu a însemnat nimic nici pentru politicienii actuali, dar nici pentru cetăţeni.

Liderii PSD, principalul partid de guvernământ, au dat, în Deltă, la ştiucă.

ALDE, parte a Guvernului Dragnea-Grindeanu a fost ocupat cu eliminarea unuia dintre copreşedinţi, Daniel Constantin, vicepremier.

PNL îşi caută un lider carismatic şi nu-l găseşte.

USR-ul începe să se întrebe ce caută în Parlament, iar PMP trăieşte din declaraţiile lui Traian Băsescu.

Pentru actuala clasă politică românească, Uniunea Europeană nu înseamnă mare lucru, având în vedere că-şi pierde priza la public.

Fiind în Uniunea Europeană, niciun politician nu-şi mai bate capul să se gândească la viitor.

Voturile se obţin astăzi şi mai degrabă ai un discurs împotriva celor de la Bruxelles, împotriva proiectului Uniunii Europene cu două viteze, decât un discurs în favoarea Uniunii Europene, în favoarea proiectului de prosperitate şi pace, care a ridicat România din anii 2000 încoace. Revedeţi discursurile din campaniile electorale 2014 sau 2016.

Pentru prea mulţi lideri PSD, ALDE sau PNL, intrarea în Uniunea Europeană înseamnă, ca retorică, doar faptul că am fost obligaţi să dăm străinilor băncile şi companiile româneşti, sectoare întregi din economie, ca să ne primească în UE. Bine că le-am dat, pentru că altfel acum nu mai aveam nimic!

Faptul că putem să ne urcăm în orice moment în maşină, în tren sau în avion doar cu buletinul românesc la noi şi să mergem liberi prin Europa, la muncă, după business sau în vacanţă, nu mai înseamnă nimic, deci nu mai avem un motiv pentru care să luptăm, la care să aspirăm, aşa cum s-a întâmplat în primul deceniu după 1989.

În mod normal, sâmbătă, pe 25 martie, 200.000 de oameni ar fi trebuit să fie în Piaţa Victoriei, nu 200, câţi au fost, pentru a susţine proiectul Uniunii Europene. La fel ca la OUG 13, în februarie.

Dacă politicienii români se dezic de UE, de Bruxelles, pentru că nu le aduce voturi – ce discurs poate să ţină Liviu Dragnea în Teleorman, în care să explice beneficiile pentru România a integrării în UE, în condiţiile în care fieful lui politic a fost sărăcit în ultimele două decenii? – atunci cei 200.000 de corporatişti ar fi trebuit să fie în stradă pentru a susţine viitorul UE şi al României în UE.

Principalii beneficiari ai intrării în UE sunt în primul rând corporatiştii, care au avut o şansă extraordinară prin deschiderea economiei la investiţiile străine, începând cu finalul anilor ’90.

Cineva din Vaslui, Botoşani, Iaşi, Suceava, Galaţi, Brăila, zona Moldovei, nu are prea multe motive să fluture steagul Uniunii Europene, având în vedere că în zona lor investiţiile străine şi româneşti nu prea au ajuns, iar banii pentru infrastructură nici atât.

Pentru cei din zonele lăsate în urmă ale României, fieful electoral al PSD, Uniunea Europeană nu înseamnă altceva decât dezindustrializare, pierderea locurilor de muncă în fabricile locale, salarii mici pentru cei care au rămas în ţară şi plecarea copiilor şi apoi a părinţilor la muncă în Europa.

Dar pentru Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu, Braşov, Iaşi (zona din jurul Palace-ului), Constanţa, UE înseamnă foarte mult, cu toate că puţini realizează acest lucru.

Pentru OUG 13, corporatiştii s-au mobilizat.

 Dar pentru Uniunea Europeană, proiectul de care ei beneficiază cel mai mult, mai puţin.

200.000 de oameni versus 200 de oameni. Cam puţin. Probabil că restul de 199.800 erau în city-break prin Europa!

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO