Autorităţile române au ştiut că, odată cu aderarea la UE şi cu libera circulaţie a forţei de muncă în Uniune, va urma un exod masiv al forţei de muncă autohtone. Chiar înainte de semnării tratatului de aderare, în 2005, se ştia, fuseseră avertismente în acest sens, că, dacă în România nu sunt create locuri de muncă pe măsura complexităţii pieţei muncii europene, oamenii vor pleca. Legea salarizării unitare, aflată în dezbatere acum şi în anii din urmă, trebuia adoptată atunci, în 2005, ca oamenii să ştie pe ce se bazează. Programe de investiţii în capitalul uman atunci trebuia finanţate şi întărite. Acum, cu următorul mod de organizare şi funcţionare al Uniunii Europene, când lupta se va da pe terenul competitivităţii resurselor umane şi nu pe cel al resurselor financiare care sunt mai mult decât suficiente, România va simţi din plin efectul exodului forţei de muncă, spune Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, când au fost încheiate capitolele de aderare la UE.
“Bătălia este pe terenul competitivităţii. Discutăm acum de un <nucleu dur> al Uniunii, dar în acel nucleu, lupta va fi pe terenul competitivităţii şi va câştiga acela care are forţă de muncă înalt calificată şi competitivă”, a spus Puşcaş, acum profesor la Babeş-Bolyai, la lansarea ultimei sale cărţi “România şi calea de viaţă europeană”.
În modi firesc, îşi aminteşte fostul ministru, toată lumea a aplaudat aderarea la UE. Cu toţii eram mulţumiţi de aderare, de banii trimişi în ţară de românii plecaţi în străinătate, BNR lăuda remiterile ajunse la 9 miliarde de euro, anual. În aceeaşi vreme, am pierdut din vedere un lucru, anume că integrarea nu era un capăt de drum, ci un început: “Am aderat, dar am pierdut din vedere procesul aderării”. Acel proces la capătul căruia oamenii să-şi dorească să rămână aici, nu să plece.
“Să nu ne facem iluzii, lumea care a plecat nu se mai întoarce, se va integra acolo, iar dacă va veni, va veni în vacanţă. Pentru cei plecaţi este bine, dar pentru România, în bătălia competitivităţii... Vom vedea efectele în câţiva ani, deja ele încep să se vadă”, spune Puşcaş şi are un exemplu la îndemână, cunoscut de altfel: în Cluj, oraşul în care locuieşte acum, companiile nu mai găsesc forţă de muncă.
“Nu spun că este rău neapărat că lumea a plecat, dar repet: discutăm azi de un nucleu dur al UE. Acesta merge însă pe un traiect al competitivităţii. Mă interesează să văd că şi România merg într-acolo, dar asta depinde de resursele umane. Aici o să vedem efectele. Am aderat la Uniune, dar am pierdut din vedere procesul integrării.”
