DAN BĂDIN, Partener Coordonator Deloitte România
Cadrul fiscal, mai stabil în 2018 Ne aşteptăm ca în 2018 să vedem un cadru fiscal mai stabil comparativ cu acest an în care au avut loc dezbateri aprinse asupra mai multor propuneri de modificare a impozitării în diverse zone. Unele dintre ele au fost abandonate sau reanalizate, iar altele au fost sau urmează să fie aprobate, urmând să se aplice anul viitor. Într-o oarecare măsură, era previzibil ca o nouă coaliţie de guvernare să iniţieze noi măsuri de politică fiscală.
Totuşi frecvenţa şi amploarea modificărilor prezentate public au surprins mediul de afaceri care are nevoie de stabilitate şi predictibilitate inclusiv în legislaţia fiscală. Poate contrar percepţiei publice, fiscalitatea nu va creşte pentru companii în 2018, conform actualelor propuneri aflate în discuţie publică. Totuşi, vor exista costuri administrative şi financiare suplimentare ca urmare a modificării legislaţiei fiscale, cum ar fi introducerea plăţii defalcate a TVA, în cazul în care măsura va fi obligatorie. În acelaşi timp, discuţiile privind finanţarea deficitului bugetar ne arată că alte scăderi ale fiscalităţii, cum ar fi reducerea cotei de TVA la 18% sau eliminarea impozitului pe dividende, sunt puţin probabile.
Deşi credem că anul viitor va fi mai puţin agitat în ceea ce priveşte legislaţia fiscală, pe finalul acestui an este posibil să mai apară modificări, în funcţie de execuţia bugetară a anului curent şi de proiectul bugetului pentru 2018. Totuşi, cu excepţia măsurilor deja discutate public, nu avem alte informaţii pe baza cărora să putem face predicţii.
Pe de altă parte, noi modificări legislative pot apărea ca urmare a implementării iniţiativelor internaţionale cum ar fi planul OECD împotriva erodării bazei de impozitare şi a transferului profiturilor (BEPS) şi directivele Comisiei Europene, unele derivate din BEPS, de exemplu raportarea în fiecare ţară a informaţiilor financiare de către grupurile multinaţionale sau directiva anti evaziune fiscală.
RALUCA BONTAŞ, Partener Deloitte România
Transferul contribuţiilor la angajat, măsură temporară? Pentru angajatori, cea mai mare provocare a anului 2018 va fi, evident, transferul integral al contribuţiilor de asigurări sociale în sarcina angajatului. Măsura nu va implica o majorare a costului total pentru un angajat la momentul intrării sale în vigoare şi va diminua procedurile şi costurile de administrare a contribuţiilor.
Totuşi, pe termen mediu ar putea avea impact asupra bugetelor companiilor pentru că riscă să inducă distorsiuni în grilele de salarizare construite pe anumite valori de referinţă ale salariilor brute. Transferul contribuţiilor poate fi o măsură progresistă într-un context de reformare majoră a sistemelor de contribuţii sociale.
Un asemenea demers trebuie pregătit corespunzător, cu măsuri tranzitorii care să permită contribuabililor înţelegerea schimbării, dar şi să evite distorsionarea pieţei muncii prin creşterea artificială a salariului minim şi a celui mediu brut pe economie. Lipsa unei tranziţii corespunzătoare şi a unui mecanism juridic solid pot fi motive care să atragă renunţarea la această măsură la un moment dat după introducerea ei. Sper să nu ne confruntăm cu o lipsă de predictibilitate pentru bugetele de salarii sau cu eforturi financiare sporite atât pentru angajatori, cât şi pentru stat pentru modificarea sistemelor de salarizare şi a sistemelor de captare a informaţiilor privind contribuţiile sociale - de la ANAF, la ITM, Case de Pensii şi Sănătate.
VLAD BOERIU, Partener Deloitte România
Plata defalcată a TVA, provocări şi riscuri Dacă mecanismul de plată defalcată a TVA se va aplica generalizat, anticipez că va genera blocaje administrative atât pentru companii, cât şi pentru administraţia fiscală, precum şi dificultăţi financiare, mai ales pentru entităţile care lucrează cu termene mari de plată, sunt lipsite de o bună capitalizare şi au acces scăzut la finanţare bancară. În acelaşi timp, mă aştept ca efectul asupra colectării bugetare să fie nesemnificativ comparativ cu gap-ul de TVA (diferenţa dintre taxa colectată şi cea potenţial a fi colectată).
Principala dificultate pentru toate companiile vine din capacitatea autorităţilor fiscale de a restitui taxa în cele trei zile prevăzute de lege. În noul peisaj fiscal, este previzibil ca afacerile să aibă abordări prin care să îşi diminueze potenţialele riscuri. Astfel, preconizez că firmele care au, conform activităţii, posibilitatea de a achiziţiona mai mult intracomunitar decât local se vor reorienta către alte state europene mai ales daca sunt în faza de investiţii. În acest mod vor evita plata defalcată a TVA.
Vor fi în principal achiziţii de produse cu valoare mare, de exemplu echipamente tehnologice, maşini etc. Prin această mutare, afacerile unor furnizori locali de astfel de produse vor scădea, iar bugetul nu va mai colecta alte taxe şi impozite aferente acestor afaceri.
DANIEL PETRE, Director Deloitte România
Impozitarea profiturilor şi nevoia de schimbare Impozitarea corectă a profiturilor a generat dezbateri la nivel local şi global, dar care nu s-au referit la măsurile propriu zise ale autorităţilor. Ritmul în care Comisia Europeană, de exemplu, promovează proiectele în această zonă creează impresia că nu vorbim de schimbare iminentă. Estimez că impactul pachetului legislativ care vizează grupurile multinaţionale va fi mai vizibil din 2018, inclusiv în România. Fiscalitatea actuală se bazează pe prezenţa fizică sau juridică a operatorilor economici într-un anumit stat, fiind învechită în raport cu realităţile generate de economia digitală şi mobilitatea socială sau a capitalurilor.
România va trebui să transpună cat mai repede Directiva AntiTax Avoidance (ATAD) care introduce măsuri împotriva planificării fiscale agresive. Adoptarea cât mai rapidă a acestei directive printr-o analiză comparativă cu prevederile existente, astfel încât să nu se suprapună sau să intre în contradicţie, ar veni inclusiv în sprijinul companiilor care joacă acum pe un teren nesigur pentru că reglementările sunt puţine şi neclare. În opinia mea, modificarea legislaţiei în acest sens, chiar dacă va da bătăi de cap într-o primă fază, va genera mai multă claritate în relaţia cu autorităţile şi, implicit, un cadru mai previzibil.
CIPRIAN GAVRILIU, Director Deloitte România
Mai multă transparenţă fiscală Cel puţin pentru zona preţurilor de transfer, este de aşteptat să crească gradul de transparenţă fiscală ca urmare a aplicării raportului ţară cu ţară (country by coutry reporting) şi a schimbului de informaţii între statele membre UE pe baza acestuia.
Obligaţii suplimentare pentru entităţile membre ale grupurilor de companii de notificare privind entitatea raportoare şi de raportare a unor informaţii financiare şi fiscale au fost implementate în legislaţia românească în acest an. În noul context, autorităţile din România vor avea, din 2018, acces la un volum mult mai mare de informaţii financiare şi fiscale de la toate grupurile multinaţionale din cadrul Uniunii Europene. Aceste rapoarte vor include informaţii fiscale ale fiecărei entităţi din fiecare ţară membră UE în care grupul îşi desfăşoară activitatea economică, informaţii ce privesc veniturile, profitul sau pierderea, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi, valoarea imobilizărilor corporale sau alte informaţii.
Aceste informaţii pot fi utilizate de către ANAF în cadrul analizelor de risc şi pot reprezenta o sursă importantă de informaţii pentru deschiderea de controale fiscale inclusiv pe zona de preţuri de transfer, cu accent pe analiza substanţei economice a fiecărei tranzacţii intra-grup. În concluzie, tendinţa autorităţilor, observată în ultimii ani, de a da o atenţie sporită preţurilor de transfer va continua şi în anul 2018.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
