Economia de astăzi arată semnifi­ca­tiv mai bine decât economia din ’99, majoritatea indicato­rilor întărindu-se în ulti­mii 19 ani. Produsul intern brut a crescut de peste cinci ori, urcând de la 33,5 mld. euro la finalul anului 1999 la aproxi­ma­tiv 180 mld. euro în acest an, Ro­mânia ajungând să fie frun­taşa Europei în ceea ce pri­veş­te ritmul de creştere al economiei.

Creşterea recentă poate fi însă riscantă, în condiţiile în care are la bază în primul rând con­su­mul, consum susţinut de dobânzi afla­te la minime istorice. Spre comparaţie, în 1999 dobânzile la lei depăşeau pragul de 100% anual, un nivel fabulos pentru cei obişnuiţi cu do­bân­zile care oscilează între 1 şi maximum 4% pe an.

Uimitor este şi ni­ve­lul actual al infla­ţiei în com­pa­raţie cu cifrele econo­mi­ei ro­mâ­neşti din 1999. Rata anuală a inflaţiei este esti­mată să ajun­gă pâ­nă la finalul acestui an la 2,7% după ce în 2015 şi 2016 de­fla­ţia plana amenin­ţă­tor asu­pra econo­mie locale. În urmă cu 19 ani ni­meni nu s-ar fi gândit că România va încerca să evi­te inflaţia negativă, în condiţiile în care atunci preţurile de consum creşteau cu peste 40% pe an.

Singurul care a pierdul în ultimii 19 ani a fost leul, moneda locală depreciindu-se în com­paraţie cu principalele valute - euro şi do­larul american. Faţă de ambele valute leul s-a depreciat cu peste 250% din 1999 încoace.

Dacă la începutul anului1999 un euro era cum­părat cu 1,3 lei, în prezent este nevoie de peste 4,6 lei pentru a cumpăra un euro. Tot­odată, un dolar poate fi cumpărat azi cu aproa­pe 4 lei, faţă de doar 1,1 lei în urmă cu 19 ani.

Un leu mai slab a ajutat însă exporturile care sunt astăzi de peste opt ori mai mari decât în urmă cu 19 ani.

După primele nouă luni din acest an exporturile au ajuns la peste 46 mi­liarde de euro.

Şi structura bunurilor trimise în afara graniţelor s-a schimbat. Dacă în urmă cu aproape două decenii specializarea României la export era industria textilă - când producea în special în regim de lohn  - din 2008 încoace odată cu avansul exporturilor generate de Dacia, specializarea României la export o reprezintă producţia mijloacelor de transport.

Cum vor arăta principalii indicatori economici ai României peste următorii 19 ani?

Pentru că a crezut în România, a semnat într-o zi un cec de 3,75 mld. euro pentru BCR. Andreas Treichl, CEO-ul Erste, strategul celei mai mari expansiuni bancare austriece în Europa de Est, este invitatul special al Galei ZF 2017

♦ Sub conducerea lui Andreas Treichl, grupul bancar austriac Erste a început o ofensivă de extindere în Europa Centrală şi de Est prin achiziţionarea unora dintre cele mai mari bănci din regiune. În România, Erste a cumpărat cu o sumă considerată ireală la acea dată BCR, cea mai mare bancă românească. Pariul lui pe România, pe viitorul în Uniunea Europeană, a fost de 3,75 mld. euro.  
 

În decembrie 2005, Erste, grupul bancar austriac condus de Andreas Treichl, făcea o ofertă de 3,75 de miliarde de euro pentru aproape 62% din acţiunile BCR, propunând un multiplu de şase ori activele nete. Erste evalua astfel banca românească la 6 miliarde de euro.

Statul român a vândut atunci 36,9% din acţiuni, iar instituţiile financiare internaţionale BERD şi IFC au vândut 25%. Statul a încasat astfel 2,2 miliarde de euro. Erste a ajuns să controleze 93,6% din acţiunile celei mai mari bănci româneşti după ce în 2011 a cumpărat încă 24% de la patru din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). BCR a fost cel mai costisitor pariu al austriecilor de la Erste pe creşterea din Europa Centrală şi de Est.

Ambiţia lui Andreas Treichl de a face din Erste cel mai important grup financiar din Europa Centrală şi de Est a făcut ca grupul austriac să plătească atât de mult pe BCR. Expansiunea lui Erste se identifică cu venirea lui Treichl la conducere. Acesta se trage dintr-o familie de bancheri. Tatăl său, Heinrich Treichl, este cunoscut ca arhitectul expan­siunii internaţionale a Credit­an­stalt-Bankverein (acum parte a Unicredit Bank Austria) în calitate de preşedinte al acestei bănci, pe atunci cea mai mare din Austria. Creditanstalt a devenit la începutul secolului XX cea mai mare bancă din Europa Centrală şi de Est şi poate cea mai extinsă din Europa. Heinrich Treichl a murit în 2014 la vârsta de 101 ani.

Andreas Treichl şi-a început cariera în 1977 la Chase Manhattan Bank, acum parte din JPMorgan, cea mai puternică ban­că americană. Prin Chase Man­hat­tan, bancherul a ajuns să cunoască viaţa financiară, din funcţii de conducere, din Bruxelles, din 1979 până în 1981, şi din Atena, din 1981 până în 1983. În 1994 a fost numit membru în Consiliul Director al Erste österreichische Spar-Casse, iar în 1997 a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie. Andreas Treichl este CEO al Erste Group Bank din 1997. Sub conducerea sa, Erste, care până atunci fusese o bancă locală de economii, a fost listată la bursă şi s-a dezvoltat, devenind unul dintre cele mai importante grupuri bancare din Europa Centrală şi de Est, având peste

16 milioane de clienţi în şapte state - Austria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Slovacia, România şi Serbia.

În 1997, banca avea doar 600.000 de clienţi. În România, grupul are 3 milioane de clienţi, mai puţini doar de­cât în Austria, unde are 3,6 milioane de clienţi, şi Cehia, unde are 4,7 milioane de clienţi.

Expansiunea austriecilor a început în februarie 2000, când Erste a achiziţionat participaţia majoritară la Ceska sporitelna, cea mai mare bancă de retail din Cehia. În 2001, Erste devenea acţionarul principal al Slovenska sporitel’na, cea mai mare bancă din Slovacia.

În 2003, Erste Bank a creat al treilea cel mai mare grup bancar din Croaţia prin fuziunea dintre Erste & Steiermärkische Bank şi Rijecka banka. În 2004 a făcut un alt pas important în ofensiva sa internaţională finalizând fuziunea cu Postabank, prin care a ajuns a doua cea mai mare bancă de retail din Ungaria. În 2005, Erste a cumpărat participaţia majoritară la Novosadska banka din Serbia. Erste este prezentă, indirect, şi în Muntenegru şi în Republica Moldova.

Criza financiară globală, care a lovit dur sectorul financiar din lumea dezvoltată, şi criza datoriilor suverane din zona euro au forţat băncile europene să-şi restrângă activitatea, iar Erste nu a făcut excepţie. Activele băncii  au scăzut de la 213 miliarde euro în 2012 la 196,3 miliarde de euro în 2014, pentru a creşte la 208,2 miliarde euro anul trecut. La fel, la nivelul profitului, Erste a trecut de la pierderi de

1,3 miliarde euro în 2014 la un rezultat pozitiv record de 1,26 miliarde euro anul trecut. Numărul de angajaţi a crescut de la minimul de 45.670 din 2013 la 47.034 anul trecut, nivel însă sub cel de 49.381 din 2012.

Pentru primele nouă luni ale acestui an, Erste a raportat un profit net de 987,6 milioane de euro, ceea ce plasează banca pe un curs sigur pentru atingerea ţintelor, şi active de 221,7 miliarde euro.

Erste Group este considerată una dintre principalele bănci comerciale digitale din Europa. Sub conducerea lui Andreas Treichl, banca a cunoscut un proces de transformare digitală având în prim-plan platforma de servicii bancare digitale George, care a fost răsplătită cu mai multe premii şi care a atras deja aproximativ

1,5 milioane de clienţi.

Andreas Treichl a pus bazele Fundaţiei Erste şi face parte din Consiliul Consultativ al Fundaţiei din anul 2013. Este unul dintre iniţiatorii Social Banking, un program de incluziune financiară care îşi propune să răspundă nevoilor grupurilor catalogate în mod tradiţional drept nebancarizate din Europa Centrală şi de Est, care includ persoane cu venituri reduse, antreprenori aflaţi la început de drum şi organizaţii sociale.

Andreas Treichl este invitat la Gala anuală a Ziarului Financiar „România 100 de ani de busines“ de pe 23 noiembrie.

Cine mai vine la Gala ZF. Care sunt sfaturile lui Mark Andersen, strateg la UBS, cea mai mare bancă elveţiană: Urmează încă un secol de incertitudine. Aveţi răbdare şi diversificaţi-vă banii

Turbulenţe sociale, încălzirea climei, colaps financiar, roboţi ucigaşi, superbacterii sau chiar un al Treilea Război Mondial - tot mai mulţi oameni se pregătesc pentru ce-i mai rău. Vânzările de adăposturi antiaeriene sunt în creştere, seifurile sunt la mare căutare, iar miliardarii din tehnologie îşi cumpără proprietăţi în Noua Zeelandă.

Interesul pentru arta supra­vieţuirii a crescut în ultimii ani, scrie într-o analiză intitulată „Cum să te descurci în caz de dezastru“ Mark Andersen, director principal de investiţii la banca elveţiană UBS.

Simţul fricii este inte­resant deoarece ultimul secol ar fi trebuit să ne înveţe destule despre viaţa în vremuri incerte. Din 1900 lumea a trecut prin cel puţin 12 hiperinflaţii, 20 de recesiuni, aproape 200 de defaulturi suverane sau crize ale datoriilor, două crize financiare globale şi 12 perioade pre­lun­gite de pesimism pe pieţe.

Imaginea geopo­litică este şi mai dramatică: două războaie mon­diale, sute de războaie civile sau regionale, peste 2.000 de detonări nucleare şi revoluţii comuniste în cele mai mari şi populate ţări ale lumii.

Ce ne-au învăţat aceste crize în ceea ce priveşte investiţiile în încă un secol de incertitudine? Crearea de avuţie a depins în principal de investiţii în acţiuni şi de răbdare. Spre exemplu, din 1900 acţiunile americane au adus în termeni nominali un randament annual de 9,6%, faţă de 4,6% pentru titlurile de trezorerie de 10 ani şi de 3,5% pentru investiţiile imobiliare. Ajustate la inflaţie, randa­mentele anuale ale acţiunilor ame­ricane au atins media de 6,6%, pe când cele ale obligaţiunilor au adus doar 1,6%, iar activele imobiliare doar 0,5%. Deşi au fost 12 perioade în care acţiunile au înregistrat scăderi de peste 20%, răbdarea a fost răsplătită. Dacă ţi-ai fi investit banii în acţiuni în punctul culminant al bulei dotcom, ai fi avut nevoie de 14 ani pentru a-ţi recupera valoarea reală.

Însă cele mai multe dintre perioadele de retragere prelungită au fost mai mici. Între timp, prevenirea distrugerii fără şanse de recuperare a capitalului a ţinut de diversificarea globală. Toate episoadele cu potenţial de a aduce pierderi irecuperabile, din cauza războaielor, a inflaţiei sau a defaulturilor suverane, au fost locale. Cursa fantastică pentru acţiuni din ultimii zece ani înseamnă ca  randamentele vor fi acum mai mici. Însă acţiunile vor rămâne probabil activele clasice care vor aduce cea mai mare valoare pe termen lung. Diversificarea globală va rămâne mijlocul principal pentru protejarea avuţiei. Ascensiunea populismului, incertitudinile legate de politicile monetare şi multipolarizarea tot mai pronunţată a lumii vor cere investitorilor să caute să acopere riscurile de ţară.

Un bancher de la UBS va fi invitat la gala annuală a Ziarului Financiar „România 100 de ani de business, ce urmează?“ de pe 23 noiembrie.