În anii ce au urmat declanşării crizei s-a vorbit mult, pe bună dreptate, despre consolidare fiscala. Dezbaterea nu poate fi completă dacă nu sunt aduse în discuţie inclusiv arieratele, plăţile restante pentru mai mult de 90 de zile, ale bugetului general consolidat şi ale companiilor pe care statul le controlează ca acţionar.
Aşa cum s-a subliniat de multe ori, importanţa arieratelor este dată de faptul că uneori statul „a strâns cureaua” atunci când a fost vorba de cheltuieli efective (consum de bunuri şi servicii plătit efectiv furnizorilor pe parcursul aceluiaşi exerciţiu financiar) de care se ţine seama în calculul deficitului bugetar prin „metoda cash”, dar în acelaşi timp a efectuat un „consum pe datorie” în creştere întârziind unele plăţi ceea ce a determinat în mod artificial un nivel mai scăzut al deficitului.
Un bun exemplu în acest sens se poate observa în tabelul de mai jos pentru evoluţiile din anul 2010. În anul respectiv deficitul bugetului general consolidat (calculat prin metoda cash) a scăzut ca pondere în PIB cu 0,84% iar arieratele cumulate ale bugetului de stat, bugetelor asigurărilor sociale şi bugetelor unităţilor administrative teritoriale s-au menţinut relativ constante (-0,09% din PIB). Totuşi în acelaşi an restanţele la plată mai vechi de 90 de zile ale companiilor de stat au crescut cu 1,06% din PIB. Din această cauză, privind la toate consumurile statului efectuate direct sau indirect prin entităţile pe care le controlează, concluzia este că 2010 nu a fost în realitate un an de consolidare ci de expansiune fiscală. Deci, raportat la PIB, statul a consumat mai mult în 2010 faţă de 2009 dar nu direct ci prin companiile pe care le controlează, apelând la o formă atipică de credit (întârzierea plăţilor scadente). Totuşi trebuie remarcat că amploarea expansiunii fiscale a fost semnificativ mai redusă în 2010 comparativ cu 2009.
2009 | 2010 | 2011 | 2012 | Mar-13 | |
Variaţie deficit BGC (% PIB, metoda cash) | 2,45% | -0,84% | -2,14% | -1,78% | -0,17% |
Variaţie arierate BGC (%PIB) | 0,10% | -0,09% | -0,05% | 0,00% | -0,04% |
Variaţie arierate companii de stat (%PIB) | 1,01% | 1,06% | -1,92% | -0,14% | 0,15% |
Evoluţie de ansamblu (%PIB) | 3,57% | 0,13% | -4,11% | -1,91% | -0,06% |
sursa datelor primare: Ministerul Finanţelor şi Consiliul Fiscal. Calcule ale autorilor
Anii 2011 şi 2012 ani arată o îmbunătăţire semnificativă a comportamentului statului din perspectiva abordată mai sus. E adevărat că nu s-au plătit integral arieratele, dar statul a fost mult mai disciplinat şi nu numai că nu a mai permis creşterea acestora ci chiar a acţionat în sensul diminuării lor. Deficitul bugetului general consolidat (metoda cash) ca pondere în PIB a scăzut cu 2,14% în 2011 faţă de 2010 şi cu 1,78% în 2012 faţă de 2011. Totodată, arieratele cumulate ale bugetului de stat, bugetelor asigurărilor sociale şi ale unităţilor administrative teritoriale raportate la PIB au scăzut în 2011 faţă de 2010 iar în 2012 s-au menţinut la acelaşi nivel. Tot ca dinamică relativă faţă de evoluţia PIB arieratele companiilor controlate de stat au scăzut cu 1,92% în 2011 faţă de 2010 şi cu 0,14% în 2012 faţă de 2011. Cumulând cele trei componente enumerate anterior rezultă că atât în 2011 cât şi în 2012 statul şi-a redus simultan atât consumul efectiv cât şi stocul de restanţe la plată.
A existat aşadar un efort real de consolidare fiscală atât în 2011 cât şi în 2012, efort care (conform extrapolărilor făcute pornind de la datele parţiale existente pentru trimestrul I al anului în curs şi a estimărilor de evoluţie a PIB pentru întreg anul) pare să continue şi în 2013.
Pentru perioada ianuarie – martie 2013 estimarea deficitului bugetului general consolidat ca pondere în PIB s-a făcut (din motive de comparabilitate) raportând deficitul total estimat pentru întreg anul 2013 (care a fost anunţat cu ocazia ultimei rectificări bugetare) la PIB-ul estimat pentru întreg anul. În ceea ce priveşte fluxul net de arierate ca pondere în PIB acesta a fost calculat ca diferenţă între stocul de arierate la 31 martie 2013 şi cel de la 31 decembrie 2012, raportat la PIB-ul estimat pentru întreg anul.
Doar diminuarea cantitativă a consumului statului (indiferent că este efectiv sau pe datorie, că este efectuat direct de bugetele centrale sau locale ori de către companiile controlate) nu este un scop în sine. De altfel, sunt mulţi economişti care la nivel teoretic susţin că în criză consumul public trebuie să sporească pentru a da un impuls de relansare economiei în ansamblu. Totuşi, condiţiile practice din România şi din multe state europene (unde o creştere a datoriei publice şi a datoriei totale s-ar putea să nu-şi găsească finanţarea necesară nici pe pieţele internaţionale şi nici pe cele locale) fac însă foarte dificilă sau imposibilă aplicarea acestei teorii. De aceea probabil că cea mai plauzibilă cale de acţiune rămâne consolidarea fiscală însă, aşa cum menţionam anterior, nu doar cantitativă ci mai ales calitativă. Este vorba deci de reducerea cu precăderea consumului ineficient, dar în paralel se pot menţine şi în unele cazuri se pot suplimenta cheltuieli care au efect indirect de multiplicare şi stimulare a înfiinţării de noi locuri de muncă în sectorul privat. În ansamblu, statul trebuie să consume „mai inteligent” şi să fie mai riguros (reducând arieratele).
conf.dr. Iulian Panait
Universitatea Hyperion din Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
