Opinii

Adrian Grecu, preşedinte APMGR: Alegoria autobuzului şi ce putem face ca să salvăm vieţi şi bani

Adrian Grecu, preşedinte APMGR: Alegoria autobuzului şi...

Autor: Adrian Grecu

24.09.2018, 15:20 429

De multe ori, când ţi se prescrie un medicament primul impuls este să te întrebi cât costă, iar apoi te gândeşti dacă ai bani pentru întreg tratamentul necesar. Caracteristicile medicamentului trec pe planul doi şi cauţi cu disperare numele prescris de medic. Până la urmă, afecţiunea de care suferi trebuie tratată cu orice preţ pentru că vrei să trăieşti.

Toţi vrem să trăim mai mult şi mai bine, iar lucrul acesta chiar se întâmplă, graţie medicinei şi noilor descoperiri. Dar cu ce costuri? Banii nu sunt mai mulţi pentru sănătatea fiecăruia dintre noi şi nici la bugetul statului pentru medicamente. Garantarea accesului egal al pacienţilor europeni la terapii şi medicamente inovative reprezintă una dintre provocările cheie ale politicii farmaceutice din Europa, spunea ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, la Viena, la reuniunea informală a miniştrilor Sănătăţii din cadrul Preşedinţiei austriece a Consiliului UE.

Îmbătrânirea populaţiei creşte nevoia de asistenţă medicală, dar şi presiunea asupra bugetelor deoarece mai puţini contribuie pentru mai mulţi. Este o problemă naţională şi europeană şi toţi - de la pacient, medic, farmacist, responsabil de stat până la producător de medicamente trebuie să căutăm soluţii.

Cea mai bună soluţie este desigur să folosim medicamente mai ieftine, la fel de bune şi astfel vom avea un acces mai uşor pentru mai mulţi pacienţi, iar banii economisiţi pot fi folosiţi de exemplu pentru medicamentele inovatoare. Pare la mintea cocoşului, dar a avea medicamente mai ieftine nu este aşa simplu în practică cum e în teorie.

Soluţii de medicamente ieftine sunt, însă lumea nu le cunoaşte, comunitatea medicală nu le adoptă, autorităţile nu lefacilitează disponibilitatea, iar pacienţii au de pierdut. Dar dacă bugetele pierd doar bani, unii pacienţi fără posibilităţi mari îşi pierd chiar viaţa.

Ce e de făcut? Să avem mai multe medicamente din care să alegem. Întâi au apărut medicamentele generice -  bioechivalente cu produsul originial şi cost-eficiente. Mai recent, biosimilarele oferă o oportunitate reală de a spori accesul pacienţilor la medicamente, de a salva vieţi şi a economisi bani. Medicamentele biologice sunt mult mai scumpe decât cele tradiţionale pentru că sunt mai complexe şi sunt produse din celule vii sau microorganisme.Biosimilarele sunt mai ieftine cu circa 20-30% decît cele biologice sau chiar mai mult, în funcţie de concurenţa creată. Economiile potenţiale globale ca rezultat al folosirii biosimilarelor sunt însă semnificative. De exemplu, în Franţa şi Germania între 31% şi 61% mai mulţi pacienţi beneficiază acumdin economiile realizate din tratamentele cu Eritropoietină (EPO), biosimilar disponibil începând cu 2006. Un alt exemplu este cancerul, costul tratamentului pentru cancer în Europa crescând de 10 ori din 1995. La fel pentru bolile autoimune, care cuprind mai mult de 50 de boli şi patologii distincte. Două milioane de persoane din Europa sunt afectate de artrita reumatoidă. În cazul diabetului zaharat, costurile de asistenţă medicală reprezintă 12% din costul total al asistenţei medicale.Pentru toate acestea, dar şi pentru altele, există medicamente biosimilare mai ieftine.

Reducerea costurilor de tratament cu medicamente biosimilare oferă economii reale care pot fi utilizate pentru a ajuta la tratarea mai multor pacienţi, la creşterea opţiunilor de tratament sau la investiţii în infrastructura necesară pentru servicii medicale mai bune.

Introduse pentru prima dată în UE în 2006, biosimilarele sunt versiuni ale produselor de referinţă existente ale căror brevete au expirat. Biosimilarele sunt  foarte asemănătoare cu medicamentele originale, cu calitate şi siguranţă comparabile şicu eficacitatea acestora, supuse controalelor riguroase din UE. Sistemul de monitorizare al UE pentru evenimentele adverse nu a identificat, în ultimii 10 ani, diferenţe relevante în ceea ce priveşte natura, severitatea sau frecvenţa reacţiilor adverse, efectele dintre biosimilare şi produsele lor de referinţă.

De la lansarea în UE în 2006, biosimilarele au generat economii de 1,5 miliarde de euro în UE5 (Franţa, Germania, Italia, Spania şi Regatul Unit) şi se estimează că vor genera economii de peste 10 miliarde de euro între 2016 şi 2020. În prezent, penetrarea biosimilarelor în ţările UE este insuficientă şi diferită, variind între 1% şi 100%.

De ce am dat aceste cifre şi exemple? Tocmai pentru a arăta că o mai bună orientare a factorilor de decizie în ceea ce priveşte optimizarea economiilor va sprijini creşterea introducerii biosimilarelor în toate statele UE, inclusiv în România. Dar asta depinde de noi toţi dacă vrem să ne înbunătăţim viaţa şi să salvăm vieţi.

De aceea este necesar ca trecerea la biosimilare să se facă mult mai rapid, altfel costurile vor intra într-o spirală accelerată şi se ajunge la un deficit şi mai mare, implicit clawback ridicat, în condiţii de buget îngheţat.

Este ca într-o călătorie cu autobuzul, unde ca să se facă loc la urcare călătorilor în faţă, trebuie să coboare alţii prin spate – în această alegorie urcatul fiind echivalentul inovaţiei, iar coborârea fiind similară cu pierderea patentului şi intrarea biosimilarelor/genericelor, autobuzul fiind chiar bugetul şi piaţa.

Dacă vrem să stăm în autobuz (să folosim biologicele), deşi ştim că nimeni nu vrea să coboare (există biosimilare) la un moment dat autobuzul (bugetul) va ceda sau oamenii vor începe să se înghesuie şi să-şi dea coate (rivalitatea dintre inovative şi generice). Dacă şoferul  autobuzului (statul, Ministerul Sănătăţii, etc.) ar fi mai atent la această dinamică, s-ar asigura că nu urcă pasageri decât câte locuri sunt, îi coboară pe cei care au mers mai mult decât le-ar permite biletul (dă drumul biosimilarelor cât mai repede), nu-i lasă pe cei mari să-i înghesuie pe cei mici (inovativii pe cei cu generice) şi are locuri pentru fiecare.

În cazul în care este nevoie de spaţiu pentru mai mulţi călători (nevoi de tratament crescute), atunci proprietarul liniei de transport (statul) cumpără alt autobuz mai spaţios (creşterea bugetului de medicamente). Peste toate acestea există şi clawback, în această alegorie a medicamentelor din România - oamenii stau unii peste alţii şi cei mai slabi (genericele) sunt înghesuiţi sau împinşi din autobuz (delistaţi), iar cei rămaşi au mai mult spaţiu pe seama lor. Iar în acest timp nici conducatorul auto şi nici proprietarul nu fac nimic ca să rezolve problema.

Cert  este că experienţa de până acum arată că medicamentele generice şi biosimilarele aduc concurenţă, ceea ce conduce la o creştere semnificativă a accesului pacienţilor la tratamente de înaltă calitate. Nu numai că mai multe persoane pot deveni eligibile, dar pot intra şi mai devreme în tratament, permiţând astfel pacienţilor să trăiască la standarde de calitate a vieţii mai bune.

Grupurile proeminente reprezentând medici, asistente medicale, pacienţi şi altele s-au angajat activ în discuţiile de până acum privind rolul medicamentelor biosimilare. Cel mai mare obstacol care trebuie încă depăşit în ceea ce priveşte educaţia este, pe de o parte, diseminarea informaţiilor legitime şi imparţiale pe această temă şi, pe de altă parte, transferul acestor cunoştinţe şi înţelegeri în adoptarea concretă în practica clinică încă din prima zi în care genericele sau biosimilarele devin disponibile în piaţă.

Viaţa stă în mâna fiecăruia dintre noi, iar responsabilii din sănătate să fie conştienţi că salvând bani, salvăm vieţi.

Adrian Grecu este preşedintele APMGR - Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România. El va participa ca speaker la ZF Pharma 2018

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO