vCu circa o săptamână înainte de preconizata intrare în vigoare a noului cod de procedură civilă (NCPC), Guvernul a decis amânarea acestui moment până la data de 1 februarie 2013. Este a doua amânare, după cea din primăvară, şi a fost motivată de imposibilitatea alocării fondurilor necesare într-un interval atât de scurt de timp.
Între timp, Ministerul Justiţiei a publicat un plan de măsuri ce ar urma să fie îndeplinite pentru aplicarea codurilor. În ceea ce priveşte NCPC, este important de menţionat că se anticipează o intrare în vigoare etapizată, în intervalul 2013-2016. De asemenea, sunt menţionate punctual anumite necesităţi tehnice, administrative şi mai ales de personal, necesar a fi acoperite la momentul aplicării efective a noii reglementări.
În fine, în urmă cu câteva zile, voci din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi-au exprimat îngrijorarea faţă de faptul că respectivul plan nu a intrat în dezbatere în Consiliu pentru a ajunge cât mai repede la o formă finală. Aşadar, respectivul Plan exprimă punctul de vedere al Ministerului Justiţiei, şi atât, conform Consiliului Superior al Magistraturii.
În acest context învăluit de incertitudini şi semne de întrebare, se pot trage câteva concluzii. Mai mult, îndrăznesc să spun, avem câteva certitudini.
Prima este că nu a existat şi nu va exista niciodată un moment la care suntem obligaţi să intre în vigoare un cod. Referitor la implementarea noilor coduri, discursul factorilor de decizie a cuprins întotdeauna, ca argument pentru justificarea momentului de intrare în vigoare a anumitor modificări, ideea de necesitate, imperativul înfăptuirii acelui pas. Ne-am asumat un angajament, trebuie să îl respectăm. Aşa este, însă niciodată angajamentul respectiv nu a avut în vedere o dată bătută în cuie, inflexibilă. Cea mai bună dovadă în acest sens este clemenţa de care dă dovadă Comisia Europeană, altminteri un gardian vajnic al evoluţiei şi derapajelor justiţiei noastre, chiar şi atunci când motivarea este una total neconvingătoare (necesitatea alocării anumitor fonduri pentru implementarea NCPC este sau trebuia să fie cunoscută de cel puţin un an).
A doua certitudine este că niciodată nu va exista un consens cu privire la momentul optim sau măcar adecvat pentru intrarea în vigoare, şi nici privind conţinutul reglementării sau măsurile prealabile necesare. Dincolo de aspectele discutabile prin natura lor, multitudinea perspectivelor din care poate fi privită problema şi mai ales interesele, de multe ori ireconciliabile, ale celor vizaţi/afectaţi/interesaţi de noua lege, transformă geneza unei asemenea legi într-un război. Dat fiind acest context, este imposibil ca intrarea în vigoare a NCPC să fie acceptată ca atare, fără a fi criticată.
A treia concluzie este că nu am fost şi nu vom fi niciodată pregătiţi pentru un asemenea pas. Cu toate acestea, aparent paradoxal, trebuie să îl facem.
Într-o lume perfectă, aplicarea noului cod necesită alocarea unor fonduri, o infrastructură şi un personal suplimentar.
Şi la 1 februarie 2013 sau 2015 justiţia noastră va rămâne subfinanţată, nu va beneficia de numărul de săli necesare şi nici de personal suficient. La aceste premise trebuie să adăugăm realităţi mioritice, precum ignorarea studiilor de impact întocmite cu mare întârziere, modificarea neprincipială şi împotriva spiritului reglementării legilor - pentru că putem (mă refer la atotputernicia efemeră a politicienilor) -, schimbarea esenţei legilor înainte ca ele să se fi aplicat. Dacă mai adăugăm şi faptul că există o rezistenţă la schimbare a sistemului judiciar, ca manifestare de firească inerţie, cred că putem conchide că nu vom fi niciodată pregătiţi pentru marea schimbare.
Tocmai din acest motiv trebuie să o facem. Desigur, faptul că nu există o soluţie magică pentru ca într-o bună zi să trecem brusc la o nouă realitate şi o nouă reglementare, nu înseamnă că pledez pentru extrema cealaltă: varianta kamikaze, adică aplicăm noile coduri şi vedem ce o ieşi.
NCPC trebuie să intre în vigoare imediat ce specialiştii care l-au configurat evaluează că sunt îndeplinite condiţiile minimale pentru ca legea nouă să se aplice şi să reprezinte un pas înainte raportat la vechea reglementare. Mai importantă decât data este formula ce va fi găsită, acum sau la anul. Şi cel mai important este ca soluţia îmbrăţişată să fie dictată de argumente, de realitate, de nevoi, de opinia specialiştilor. Din nefericire, forul decizional care va accepta o anumită soluţie, sau chiar o va dicta, este politicul. Acesta este singurul motiv pentru care mă tem că aplicarea NCPC ar putea începe prost sau s-ar putea transforma într-un eşec.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
