”Loophole” este, potrivit dicţionarelor englezeşti, o omisiune sau o ambiguitate în formularea unui contract/unei legi prin care eviţi respectarea prevederilor actului respectiv. Pe româneşte – o ”portiţă”. Când ne gândim la portiţele fiscale, apare şi dilema: e de vină cel care foloseşte acea portiţă sau cel care a lăsat-o deschisă? (vina măsurându-se în pierderile de venituri la buget).
Iată o discuţie aflată mai mult decât oricând la ordinea zilei în toată lumea capitalistă. Cotidianul londonez The Independent duce în aceste zile o campanie împotriva unei astfel de portiţe folosită de zeci de mari corporaţii (sunt date şi nume), cu un prejudiciu la buget estimat la 500 milioane de lire anual. O sumă care justifică tonul justiţiar al articolelor, dar, realist vorbind, concluzia era previzibilă - vinovat se face guvernul, ”care nu face nimic ...”, iar nu companiile, care cel mult încalcă o lege nescrisă a eticii, responsabilităţii sociale. Altminteri, companiile exploatează în interesul lor (al acţionarilor) oportunitatea oferită de legea fiscală - în cazul incriminat, pe de-o parte, companiile îşi reduc baza impozabilă plătind dobânzi mari la împrumuturile primite de la acţionari, iar pe de altă parte împrumuturile sunt transformate în Eurobonduri listate la bursă în Insulele Cayman sau alte off-shore pentru ca, prin utilizarea portiţei, veniturile din dobânzi să nu fie taxate în UK.
E drept că guvernul n-a venit cu răspunsul aşteptat la această speţă, dar nici nu se poate spune că ”nu face nimic” legat de alte portiţe. În septembrie, a anunţat măsuri împotriva persoanelor fizice care evită plata taxelor (tax avoidance) prin aşa-numitul mecanism de ”compensare a ajustărilor”. Fiscul (HMRC) a constat că se abuzează de acest mecanism proiectat pentru evitarea dublei impuneri în cazul în care eşti acţionar într-o companie – un abuz ar putea fi când tu, acţionar, acorzi un împrumut companiei respective la dobâzi mult peste piaţă, contând pe faptul că, prin aplicarea mecanismului respectiv, poţi să-ţi reduci de fapt povara fiscală individuală. La scurt timp, a urmat şi draft-ul cu modificările legislative aduse legislaţiei preţurilor de transfer aplicabile în acest caz şi care ar mai putea închide portiţa.
Bine, bine, dar ce legătură au aceste poveşti de la la ei cu ce se întâmplă la noi? Aş zice, legatura e ”BEPS, BEPS” de mare. Nu, nu e vorba de beep-uri ci de un acronim ajuns, în mai puţin de un an, celebru la scară mondială – Base Erosion and Profit Shifting, în traducere ”erodarea bazei de impozitare şi mutarea profiturilor”. OECD are deja un plan de măsuri anti-BEPS, anti-tax avoidance, o sarcină trasată direct de grupul puternicilor lumii (iar Marea Britanie deţine în acest an preşedinţia G8). Guvernele dau de înţeles că vor să închidă acele portiţe care permit grupurilor de companii să nu plătească impozite în ţările unde au generat venitul, să transfere profitul în jurisdicţii favorabile fiscal, dar unde nu prestează nicio activitatea reală, ajungând astfel să plătească impozite foarte mici sau chiar să nu plătească deloc.
Evident, este vizat tot ce ţine de preţuri de transfer, adică acele preţuri la care sunt încheiate tranzacţiile intra-grup (între persoane afiliate), preţuri care trebuie să fie la nivelul pieţei. Nota bene: preţurile de transfer sunt şi acum un domeniu în care nu funcţionează prezumţia de nevinovăţie – adică tu, contribuabilul, trebuie să demonstrezi că ai folosit preţul pieţei, că nu te-ai folosit de tranzacţiile intra-grup pentru diminuarea bazei impozabile. Doar că de acum trebuie ... să fii şi mai convingător! Şi încă ceva – se dovedeşte, o dată în plus, că preţurile de transfer se aplică nu doar în cazul multinaţionalelor ci şi în cazul grupurilor naţionale, persoanelor afiliate din acceaşi jurisdicţie!.
Consecinţele acestui curent global de rescriere a cadrului fiscal vor fi simţite (încep deja să se simtă) şi de companiile româneşti. Iată doar câteva exemple:
- cine si-a pus întrebarea dacă ”salariul plătit pe firmă” pentru un director care este şi acţionar în companie ar putea să cadă sub incidenţa legislaţiei preţurilor de transfer? Care ar fi consecintele fiscale daca „salariul” este sub/peste nivelul practicat pe piaţă?
sau
- ce se întâmplă cu împrumuturile intra-grup atunci când suma împrumutată de la compania-mamă este mai mare decât împrumutul pe care l-ai primi de la o bancă independentă? Se aplica principiile preţurilor de transfer nu numai în privinţa dobânzii împrumutului, ci şi în cazul cuantumului împrumutului? Ce depăşeşte valoarea de piaţă poate fi reclasificat ca aport la capitalul social? Cu ce consecinţe fiscale?
Acesta este contextul în care am citit săptămâna trecută declaraţia venită prin presă de la ministrul Bugetului de la noi – ”...în scenariul de bază există un gol între venituri şi cheltuieli care trebuie umplut. Trebuie luate măsuri, dar preferăm măsuri de natura eliminării excepţiilor care sunt în codul fiscal. Sunt mulţi care sunt exceptaţi”.
Nu vă ascund că această declaraţie m-a dus cu gândul la povestea englezească din septembrie. Şi la partea pe care nu v-am povestit-o, dar care, la ei, e subînţeleasă. Pentru acoperirea portiţei, Fiscul lor (HMRC) a venit cu note tehnice, note explicative, exemple prin care să facă cât mai uşor de înţeles despre ce e vorba, a lăsat o perioadă de consultări, a primit propuneri şi, culmea, chiar a ţinut cont de ele.
În schimb, noi aflăm că nu putem şti concret care sunt noile măsuri avute în vedere de guvern, ”pe motiv că ele sunt discutate în acest moment cu FMI” (acum şi cu bruiaj, se pare). Poate că ne-ar trebui şi nouă, contribuabililor, un soi de calm englezesc şi să răspundem – ”dacă nu simţiţi nevoia să discutaţi şi cu noi, atunci să ne plătească onorabilul FMI toate taxele!” Beep, Beep.
Adrian Luca este partenerul-fondator al firmei de consultanţă Transfer Pricing Services
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
