Uniunea Europeană este cel mai mare proiect de pace şi prosperitate pentru Europa. De 70 de ani Europa nu a mai avut un război care să implice toate naţiile. Este cea mai lungă perioadă de pace pe care o traversează bătrânul continent.
Generaţia noastră este principalul beneficiar al acestei perioade de pace şi prosperitate şi de aceea apreciam Uniunea Europeană la adevărata ei valoare. Generaţia bunicilor şi părinţilor noştri a plătit într-un fel sau altul pentru acest lucru, fie prin război, fie prin reconstrucţia ulterioară, o perioadă extrem de dură şi cu multe lipsuri.
Tsipras, tânărul premier grec, ca de altfel şi noi, se bucură de libertatea şi prosperitatea ultimelor decenii, fără să fi luptat măcar o zi pentru acest lucru.
De aceea Uniunea Europeană, chiar şi zona euro, nu înseamnă nimic pentru el şi pentru mulţi din generaţia lui şi nici din generaţia mai tânără.
Acum duşmanii sunt: multinaţionalele, profiturile care pleacă din ţările unde au fost generate, străinii care conduc, austeritatea, germanii şi nu în ultimul rând americanii.
Noua generaţie crede că propriile ţări au devenit colonii pentru marile companii şi primesc prea puţin în schimb, respectiv salarii mai mari de la an la an, program de muncă lejer şi vacanţe cât mai multe pentru a vedea lumea. Pentru noua generaţie totul este un experiment şi o experienţă. Cel mai des răspuns la angajare este: vreau să experimentez până văd ce îmi place! Toate aceste lucruri fac parte din viaţa zilnică actuală.
Dacă locuitorii Uniunii Europene se bucură de pace, nemţii sunt principalii beneficiari economici ai zonei euro, ai introducerii monedei unice europene. Statele mai slabe, cum sunt Grecia, Portugalia, Spania sau Italia, au pierdut lupta cu nemţii din punctul de vedere al competitivităţii. Fiind o singură monedă, aceste ţări nu îşi mai pot folosi moneda proprie şi cursul valutar al acesteia pentru a face faţă produselor nemţeşti.
De asemenea nu mai pot folosi inflaţia şi deficitele interne pentru a susţine propriile economii şi implicit pentru a plăti salariile şi pensiile. Până la introducerea euro, grecii îşi plăteau salariile şi pensiile prin inflaţie şi prin rostogolirea din lună în lună a datoriilor.
Nemaiavând aceste instrumente, Grecia este la un pas să fie prima victimă oficială a zonei euro.
Dacă pe 5 iulie poporul grec, chemat la referendum de conducătorul ei politic Tsipras, respinge măsurile de austeritate cerute de FMI, Eurogroup şi creditorii privaţi, ce alternativă are?
Ministrul de finanţe grec Iannis Varoufakis spune că tratatul Uniunii Europene nu prevede ieşirea unei ţări din zona euro sau din Uniunea Europeană. În aceste condiţii Uniunea Europeană este obligată să se descurce cu o Grecie în faliment, pe acest lucru mizând şi puterea politică de la Atena.
Grecii, care nu au fost lăsaţi în afara Uniunii Europene, vor dansa sirtaki, vor sparge farfurii până muzica se va opri. După aceea se vor duce la culcare sperând ca nemţii să continue să le facă cafeaua de dimineaţă, înainte să meargă să deschidă tavernele.
Banii Uniunii Europene au construit ceea ce este Grecia astăzi, cu toată infrastructura pusă la punct. Dacă nu ar fi fost aceşti bani drumurile din Grecia ar fi fost ca la noi şi nu ar mai fi existat milioanele de turişti care sunt acum şi pe care se bazează o întreagă economie elenă.
Pentru revoluţionarul premier grec soluţia lui pentru situaţia în care se află Grecia este poporul. Poporul să decidă ce să facă ei, politicienii, mai departe. El invocă democraţia şi alegerea poporului pentru acest lucru. Este cea mai laşă şi mai lipsită de responsabilitate soluţie. Niciun popor nu va vota austeritatea sau tăierea salariilor şi pensiilor. Politicienii trebuie să îşi asume propriile decizii şi să nu invoce decizia poporului în luarea unor măsuri.
„Părinţii“ actualei Uniunii Europene au făcut tot posibilul să nu mai existe război în Europa. Fără să întrebe poporul. Generaţia actuală, reprezentată de Tsipras, omul care se ridică împotriva corporaţiilor, creditorilor şi nu în ultimul rând a Germaniei, face tot posibilul să aducă poporul înapoi la arme.
Bugetarul, pensionarul, dar şi „hipsterul“ grec, categoriile cele mai afectate de austeritate şi de măsurile huliţilor creditori internaţionali, vor decide viitorul celui mai important proiect de pace şi prosperitate al Europei de care s-au bucurat din plin în ultimii 30 de ani.
