De 7 ani de când lucrez în domeniul fiscal, am învăţat că citirea legilor fiscale trebuie să urmărească un algoritm specific înţeles doar de această tagmă a consultanţilor fiscali.
De la virgula care schimbă total înţelesul unui articol până la prevederile legale contradictorii şi opţiunile multiple de interpretare practică a legislaţiei fiscale – toate aceste paradoxuri fiscale nu fac decât sa creeze costuri suplimentare pentru firmele care vor sa fie „în ordine” din punct de vedere al reglementărilor fiscale.
Aşadar, ce legătură credeţi că există între datoriile fiscale şi angajarea de străini în firma dumneavoastră ?
Pentru oricine care nu a avut de-a face cu Codul fiscal, aparent nicio legătură. Însă, dacă aveţi obligaţii fiscale restante sau chiar obligaţii fiscale suspendate prin scrisori de garanţie bancară, trebuie să stiţi că s-ar putea să vă loviţi de refuzul celor de Imigrări să acorde drept de şedere şi implicit, drept de muncă cetăţenilor străini pe care doriţi să îi angajaţi.
Dacă în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale restante, legea (OUG 194 /2002 privind regimul strainilor in Romania) este clară – în sensul că pentru obţinerea dreptului de şedere / permisului de muncă, angajatorul trebuie să prezinte certificatul fiscal fără datorii, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suspendate de la plată prin scrisori de garanţie bancară (până la momentul soluţionării contestaţiei, de exemplu) - obligaţii care în fapt sunt neexigibile, legea nu prea mai conţine prevederi actuale.
Astfel de lucruri se întâmplă pentru că actele normative nu sunt corelate – modificările incluse într-un act normativ atrag după sine o serie de consecinţe negative care anulează beneficiul iniţial pentru care au fost adoptate.
În cazul de faţă - Codul de Procedură Fiscală a fost modificat în august 2012 pentru a permite suspendarea obligaţiilor fiscale prin scrisori de garanţie bancară, iar toate celelalte acte normative care se referă la obligativitatea prezentării certificatului fiscal fără datorii pentru a obţine diverse acte / facilităţi fiscale nu au mai fost corelate cu modificările incluse în Codul de Procedură Fiscală. Deşi o datorie suspendată de la plată (în condiţiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală) nu este o datorie scadentă, o astfel de datorie este inclusă în certificatul fiscal al societăţilor cu titlu ”suspendată”. Celelalte acte normative nu fac însă distincţia între o datorie scadentă şi o datorie suspendată şi de aici se nasc o serie de încurcături fiscale care pierd timpul contribuabililor şi le schimbă total planurile.
O altă întrebare, de data aceasta, referitoare la societăţile afiliate române (simplu spus – care fac parte din acelaşi grup de societăţi localizat în România) – De ce sunt ajustate profiturile societăţilor române în situaţia în care ambele plătesc impozit pe profit, iar profiturile ramân în ţară?
Răspunsul simplu este pentru că aşa prevede legea.
Desi raţionamentul introducerii obligativităţii de a avea preturi de piaţă şi pentru tranzacţiile intra-grup locale este bine cunoscut de consultanţi – eliminarea discriminării având în vedere că pentru tranzacţiile intra-grup între o persoană din România şi afiliaţii săi străini există această obligaţie încă de dinaninte de 2008; evitarea unor tranzacţii artificiale între părţi afiliate române cu regimuri diferite de TVA / impozit pe profit – ce se întamplă totuşi dacă este vorba de tranzacţii între două societăţi afiliate cu regim normal de impozitare TVA şi profit?
În termeni generali, legislaţia referitoare la preţurile de transfer a fost introdusă în România pentru a evita transferul de profituri dintr-o jurisdicţie fiscală (de exemplu o ţară) într-o alta. Atunci când societăţile afiliate sunt în aceeaşi ţară profiturile rămân practic în aceeaşi jurisdicţie fiscală chiar dacă pot fi mai mari într-o firmă şi mai mici în altă firmă. Nu există nicio presupusă expatriere de profituri în astfel de situaţii.
În situaţia în care am o datorie restantă formată din principal plus accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere) şi o plătesc, principalul este stins înaintea accesorilor ?
Se pare că nu prea. Adică dacă aveţi o datorie fiscală de 100 RON şi accesorii de 30 de RON (dobânzi şi penalităţi de întârziere) şi dacă achitaţi 100 RON, principalul nu va fi stins în întregime deşi legea prevede acest lucru.
Toate aceste exemple demonstrează că deşi atitudinea autorităţilor fiscale începe să se alinieze din ce în ce mai mult modelului vestic mai proactiv, acestea au totuşi mâinile legate când vine vorba de astfel de exemple pentru că „aşa spune legea” sau „aşa se interpretează legea” sau „programul informatic nu permite”.
Ar fi ideal ca orice modificare / completare fiscală să vină şi cu o argumentare a intenţiei legiuitorului – ce a vrut să evite / ce facilitate a vrut să creeze / ce a urmărit, iar exemplele când facilităţile fiscale creează mai mult haos decât simplificare să fie evitate încă de la început sau măcar pe parcurs – pe măsură ce sunt identificate de societăţile care le aplică.
Tot ceea ce putem face noi (consultanţii şi contribuabilii) este să identificăm astfel de situaţii şi să solicităm remedierea lor cât mai rapidă.
Alina Andrei este Consultant fiscal autorizat şi fondator al societăţilor de consultanţă fiscală - Cabot Transfer Pricing SRL (servicii preturi de transfer) şi Tax Consulting Services SRL (servicii revizuire şi certificare fiscala).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
