Joi 22 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a dat decizia definitivă în ceea ce s-a numit dosarul „Banca Română de Scont“ (BRS), respectiv insolvenţa, falimentul, căderea la finalul lui 2001, deci acum 17 ani, a uneia dintre băncile controlate de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Câteva dintre condamnări: Teodor Nicolaescu, preşedintele băncii, a primit şase ani pentru că a folosit sumele din conturile BRS în folosul lui sau al altuia; Răzvan Haritonovici, fostul preşedinte al Astra Asigurări (când firma de asigurări încă nu ajunsese la Dan Adamescu, atunci fiind în proprietatea statului), a primit patru ani pentru că a plasat banii companiei la BRS; Dan Săftescu, director general al Astra Asigurări, a primit patru ani pentru acelaşi motiv ca Răzvan Haritonovici.
Foarte puţină lume îşi mai aminteşte de dosarul BRS sau de dosarul FNI sau de cazul BID (Banca de Investiţii şi Dezvoltare), entităţi financiare legate de numele lui Sorin Ovidiu Vântu, pentru care au plătit alţii cu ani de închisoare, iar statul român sau companii deţinute de stat cu pierderea a milioane şi zeci de milioane de dolari.
Marţi 11 decembrie 2001, BNR decide instituirea regimului special de decontare (o etapă premergătoare intrării în administrare specială, adică insolvenţa de astăzi) pentru Banca Română de Scont, o bancă destul de mică la vremea respectivă, dar care prin oamenii din faţă şi din spate ajunsese în prim-plan.
La finalul anilor ‘90, Sorin Ovidiu Vântu devenise extrem de puternic prin grupul financiar Gelsor.
FOTO: Sorin Ovidiu Vântu
El reuşise să „achiziţioneze“ de la BNR, plătind salarii foarte mari (peste 10.000 de dolari pe lună), o întreagă echipă de directori, începând cu un fost vice - guvernator (Vlad Soare, un fost economist-şef), Daniel Dăianu, doi directori plini (George Mucibabici şi Vasile Săvoiu), care ar fi trebuit să conducă grupul Gelsor - format din bănci, fonduri mutuale etc.
Vântu era văzut ca un „supergeniu“ al capitalului financiar românesc, care ar fi trebuit să se bată cu cel străin, dar nimeni nu îşi punea problema de unde avea banii, cum făcea rost de ei etc.
Gelsor achiziţionase Banca Astra din Braşov pe care o redenumise Banca Română de Scont. În fruntea ei a fost pus Teodor Nicolaescu, un om al pieţei de capital şi fost coleg cu Mugur Isărescu la Institutul de Economie Mondială înainte de 1989.
Alături de Gelsor în afacerea BRS au intrat şi SIF-urile, pline de cash şi numai bune de muls.
În nume propriu, Vântu a înfiinţat şi BID –Banca de Investiţii şi Dezvoltare, în fruntea căreia i-a angajat pe Nicolae Văcăroiu, fost premier, Corneliu Croitoru, fost viceguvernator al BNR în perioada 1990-1998, Florin Georgescu, fost ministru al Finanţelor în perioada 1992-1996 şi actualul primviceguvernator al BNR.
După căderea în vara lui 2000 a FNI, cel mai mare fond mutual de pe piaţă la vremea respectivă, care a lăsat în urmă o gaură de 300 de milioane de dolari, problemele s-au îndreptat şi către BRS şi într-un final către BID (banca a intrat în lichidare la cererea lui Vântu). Pe tot parcursul lui 2001, Vântu a încercat mai multe formule de a vinde BRS către SIFuri, către investitori de nicăieri şi ca ultimă soluţie către grupul Dramiral, condus de un om de afaceri - Mihai Iacob. Dar cei doi s-au certat, Iacob susţinând că i se pregătea „o ţeapă“. Oricum BNR nu avizase grupul Dramiral ca acţionar al BRS.
În BRS banii au intrat de la Astra Asigurări sau Poşta Română, care au făcut plasamente la această bancă, deşi li s-a atras atenţia să nu facă astfel de operaţiuni. Odată ce banii intrau în BRS, erau scoşi prin alte conturi.
În 14 ianuarie 2002, adică după o lună de la intrarea în decontare specială a BRS, Nicolae Cinteză, şeful supravegherii bancare din BNR, a anunţat public că BNR pune traseele banilor la dispoziţia organelor de anchetă.
„Eu nu sunt dispus să plătesc pentru ce au furat alţii şi nu voi tăcea dacă se va încerca substituirea vinovaţilor cu subsemnatul“, a menţionat Cinteză într-o discuţie de acum aproape 17 ani cu ZF, declaraţie consemnată în paginile ZF. Ideea era că Vântu era foarte furios după ce BRS intrase în decontare specială şi începuse cu puterea lui, care atunci era mare, să „ameninţe“ în dreapta şi în stânga.
BNR a dat 26 de nume către poliţie, plus traseele ba nilor. Conducerea Astra Asigurări a fost arestată sub acuzaţia de complicitate la delapidare în Ancheta declanşată în cazul BRS.
În Ziarul Financiar din 15 ianuarie 2002 se consemnează că va loarea plasamentelor efectuate de societatea de asi gurări Astra la BRS şi BID se ridica la 17,6 mil. dolari! (Gândiţi-vă cât însemnau aceşti bani în anul 2002. Un apartament de două camere în Militari era 7.000 de dolari, iar acum este 70.000 de dolari).
Cazurile BRS şi FNI ajunseseră la categoria „siguranţă naţională“ întrucât puterea lui Vântu era peste tot, şi nu se mişca nimic deşi se prăbuşise FNI, BRS etc., lăsând în urmă găuri de sute de milioane de dolari. Banii dispăruseră, iar lumea era în stradă.
Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu UE, spunea în ianuarie 2002: „Cazul Băncii Române de Scont ar putea afecta negocierile de aderare a României la UE, pentru că afec tea ză stabilitatea sistemului financiar-bancar din România“.
FNI şi BRS au făcut parte din acordul cu Fondul Monetar Internaţional, autorităţile române angajându-se să ancheteze aceste prăbuşiri şi să indice vinovaţii. După 17 ani, justiţia a dat sentinţele finale.
Vineri 23 martie 2018. Discuţie cu un fost official din BNR care a fost implicat în cazurile de la începutul anilor 2000 şi care a simţit influenţa lui Vântu, după afla rea sentinţei finale: „Ca la FNI: au fost condamnaţi doar cei care au furat pentru el, nu şi el. Bine şi aşa, să se înveţe minte şi alţii“. Aici sunt de altă părere.
Vorba fostului premier Adrian Năstase dintr-o declaraţie dată pe 8 ianuarie 2012, în scandalul BRS-SOV: „Banii mai degrabă dispar decât sunt investiţi“.
Când auziţi de cineva care vrea să atragă bani de la popor pentru investiţii, gândiţi-vă de trei ori!
